2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

eros sn [At: CONTEMP. 1970, nr. 1227, 9/2 / E: fr éros] 1 Ansamblu al pornirilor sexuale, considerate din punct de vedere psihanalitic Si: libido. 2 Ansamblu al instinctelor de conservare și perpetuare. 3 Termen utilizat de psihocritica literară pentru a simboliza dorința erotică și manifestările ei sublimate.

ÉROS s. n. (Livr.) Ansamblul dorințelor sexuale, considerate din punct de vedere psihanalitic; libido. – Din fr. éros.

ÉROS s.n. Ansamblul pornirilor sexuale, considerate din punct de vedere psihanalitic; libido. ♦ Ansamblul instinctelor de conservare și perpetuare. [< fr. éros, cf. Eros – zeul iubirii la greci].

ÉROS s. n. 1. dragoste, iubire; (spec.) dragoste senzuală; motiv erotic în literatură. 2. ansamblul dorințelor sexuale, considerate din punct de vedere psihanalitic; libido. ◊ ansamblul instinctelor de conservare și perpetuare. (< fr. éros /1/, germ. Eros)

ÉROS n. livr. Ansamblul dorințelor sexuale. /<fr. éros

Eros m. Mit. numele grec al zeului Amor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*éros (zeu) s. propriu m.

*éros (libido) (livr. ) s. n.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÉROS s. (PSIHANALIZĂ) v. libido.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Eros, în mitologia greacă, zeul iubirii. Era fiul lui Hermes (Ares sau Zeus) și al Aphroditei, și frate cu Anteros (v. și Anteros). Sub înfățișarea unui copil frumos, uneori înaripat, se ascundea un zeu temut. Cu săgețile lui care nu greșeau niciodată ținta, Eros semăna chinurile mistuitoare ale dragostei atît printre zei, cît și în rîndul muritorilor. Însăși Aphrodite se ferea de fiul ei cel capricios și necruțător. Figura zeului Eros apare în numeroase episoade legate de Heracles, Apollo, Zeus etc. Cel mai cunoscut îl constituie însă dragostea dintre Eros (denumit și Amor) și Psyche (v. Psyche).

Eros, zeul iubirii în mitologia greacă, înfățișat ca un copil frumos, uneori înaripat, cu tolbă și săgeți; la romani se numea Amor sau Cupidon.

EROS 1. (În mitologia greacă) Zeul iubirii. Fiul Ariadnei, înfățișat ca un copil frumos, uneori înaripat, cu tolbă și arc. La romani se numea Amor sau Cupidon. 2. Mic asteroid de formă alungită neregulată, descoperit în 1898 de astronomul german G. Witt. Se poate apropia de Pământ până la c. 17 mil. km; a servit la determinarea precisă a paralaxei solare.

Intrare: eros
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eros
  • erosul
  • erosu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • eros
  • erosului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Eros
nume propriu (I3)
  • Eros
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)