8 definiții pentru eros


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

eros sn [At: CONTEMP. 1970, nr. 1227, 9/2 / E: fr éros] 1 Ansamblu al pornirilor sexuale, considerate din punct de vedere psihanalitic Si: libido. 2 Ansamblu al instinctelor de conservare și perpetuare. 3 Termen utilizat de psihocritica literară pentru a simboliza dorința erotică și manifestările ei sublimate.

ÉROS s. n. (Livr.) Ansamblul dorințelor sexuale, considerate din punct de vedere psihanalitic; libido. – Din fr. éros.

ÉROS s.n. Ansamblul pornirilor sexuale, considerate din punct de vedere psihanalitic; libido. ♦ Ansamblul instinctelor de conservare și perpetuare. [< fr. éros, cf. Eros – zeul iubirii la greci].

ÉROS s. n. 1. dragoste, iubire; (spec.) dragoste senzuală; motiv erotic în literatură. 2. ansamblul dorințelor sexuale, considerate din punct de vedere psihanalitic; libido. ◊ ansamblul instinctelor de conservare și perpetuare. (< fr. éros /1/, germ. Eros)

ÉROS n. livr. Ansamblul dorințelor sexuale. /<fr. éros


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*éros (libido) (livr. ) s. n.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÉROS s. (PSIHANALIZĂ) v. libido.

Intrare: eros
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eros
  • erosul
  • erosu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • eros
  • erosului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)