3 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DÚRO s. m. Veche monedă de argint spaniolă. – Din sp. duro.

dúro2 smi [At: DLR ms / E: sp duro cf fr douro] Veche monedă de argint spaniolă.[1] modificată

  1. În original, cuv. neacc. — LauraGellner

duro1- [At: FORM. CUV. I, 247 / E: fr duro-, lat durus] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Tare. 2 Dur. 3 Duritate.

DÚRO s. m. invar. Veche monedă de argint spaniolă. – Din sp. duro.

DÚRO s.m. Veche monedă de argint spaniolă. [Pl. -os. / < sp. duro, cf. fr. douro].

DURO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „tare”, „dur”, „duritate”. [< fr. duro-, cf. lat. durus – tare, dur].

DÚRO2 s. m. inv. veche monedă de argint spaniolă. (< sp. duro)

DURO1- elem. „duritate”. (< fr. duro-, cf. lat. durus, tare, dur)

Duro m. fluviu ce udă Spania, străbate Portugalia și se varsă în Oceanul Atlantic: 850 km.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DURO- „duritate”. ◊ L. durus „dur, tare” > fr. duro-, germ. id. engl. id. > rom. duro-.~metru (v. -metru1), s. n., aparat care măsoară duritatea prin apăsare statică, utilizat în industria cauciucului; ~scop (v. -scop), s. n., aparat pentru măsurarea durității metalelor.

Intrare: Duro
Duro
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: duro (pref.)
prefix (I7-P)
  • duro
Intrare: duro (s.m.)
duro1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M202-s)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duro
  • duroul
  • durou‑
plural
  • duros
genitiv-dativ singular
  • duro
  • duroului
plural
  • duros
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

duro (s.m.)

  • 1. Veche monedă de argint spaniolă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: