4 intrări

school Articole pe această temă:

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUNĂREÁN, -Ă, dunăreni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Al Dunării, privitor la Dunăre, din părțile Dunării. 2. S. m. și f. Locuitor din părțile Dunării. – Dunăre (n. pr.) + suf. -ean.

NORD-DUNĂREÁN, -EÁNĂ, nord-dunăreni, -e, adj. Care aparține teritoriilor situate în nordul Dunării sau popoarelor de acolo, privitor la aceste teritorii sau la popoarele lor; originar din nordul Dunării. – Nord + dunărean.

NORD-DUNĂREÁN, -EÁNĂ, nord-dunăreni, -e, adj. Care aparține teritoriilor situate în nordul Dunării sau popoarelor de acolo, privitor la aceste teritorii sau la popoarele lor; originar din nordul Dunării. – Nord + dunărean.

dunărean, ~ă [At: EMINESCU, P. 202 / Pl: ~eni, ~e / E: Dunăre + -ean] 1 a De la Dunăre. 2-3 smf, a (Locuitor) din regiunea Dunării. 4 a Care aparține Dunării. 5 a Privitor la Dunăre.

nord-dunărean[1], [At: ROSETTI, I. S. L. 18 / Pl: ~eni, ~ene / E: nord + dunărean] 1-2 a Care aparține (teritoriilor situate în nordul Dunării sau) popoarelor de acolo. 3-4 a Privitor la (teritoriile din nordul Dunării sau) la popoarele lor. 5-6 smf, a (Persoană) care este originară din nordul Dunării. corectată

  1. În original,incorect accentuat: nord-dunărean LauraGellner

DUNĂREÁN, -Ă, dunăreni, -e, adj. Al Dunării, privitor la Dunăre, din părțile Dunării. ♦ (Substantivat) Locuitor din părțile Dunării. – Dunăre (n. pr.) + suf. -ean.

DUNĂREÁN, -Ă, dunăreni, -e, adj. Care ține de Dunăre, de la Dunăre, din părțile Dunării. Întorsura gîrlei dunărene s-a schimbat. SADOVEANU, P. M. 129. În orășelul dunărean... liniștea s-a spart dintr-o dată. SAHIA, N. 47. Pe plaiuri dunărene poporu-și opri mersul. EMINESCU, O. I 91. ◊ Principatele dunărene v. principat.

DUNĂREÁN ~eánă (~éni, ~éne) 1) Care ține de Dunăre; propriu Dunării; danubian. 2) Care se află pe malurile Dunării; din regiunea Dunării; de pe Dunăre. Oraș ~. /Dunăre n. pr. + suf. ~ean

Dunărean a. 1. învecinat cu Dunărea; Țările dunărene Muntenia, Bulgaria, Serbia; Principatele dunărene, numele Moldovei și Munteniei până la 1861; 2. relativ la cursul fluviului; Comisiunea dunăreană, formată din Comisiunea Europeană a Dunării cu reședința la Bratislava, pentru tot cursul navigabil al fluviului și o Delegațiune internațională cu reședința la Galați, spre a regula cursul Dunării, în special dela Galați până la Sulina, România e reprezentată în ambele comisiuni.

dunăreán, -că s. Locuitor de la Dunăre. – Ca adj. e neol. Comisiunea Eŭropeană Dunăreană ar fi curat rom. C.E. a Dunăriĭ saŭ Danubiană. Adj. Corect ar fi dunărenesc, ca moldovenesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dunăreán adj. m., s. m., pl. dunăréni; adj. f., s. f. dunăreánă, pl. dunăréne

nord-dunăreán adj. m., pl. nord-dunăréni; f. nord-dunăreánă, pl. nord-dunăréne

dunăreán adj. m., s. m., pl. dunăréni; f. sg. dunăreánă, pl. dunăréne

nord-dunăreán adj. m. dunărean


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DUNĂREÁN adj. danubian. (Regiunea ~.)

DUNĂREAN adj. danubian. (Regiunea ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DUNĂREANU, Nicolae (1881-1973, n. Galați), prozator român. Nuvele („Chinuiții”, „Din împărăția stufului”) inspirate de viața oamenilor din Delta Dunării și din porturi.

DUNĂREÁN, -Ă adj. (< Dunărea) adj. Al Dunării, privitor la Dunăre; din părțile Dunării; danubian. ◊ Școala d., curent în pictura și grafica germană și austriacă din zonele Dunării în sec. 15-16. Caracteristic este peisajul de pădure cu personaje de mici dimensiuni, redat cu efecte de lumină și culoare, poetic, uneori cu o notă de fantastic. Reprezentanți principali: L. Cranach cel Tânăr și A. Altdorfer.

NORD-DUNĂREÁN, -Ă (< nord + dunărean) adj. Care aparține teritoriului situat în nordul Dunării sau popoarelor de aici, privitor la acest teritoriu sau la popoarele care locuiesc aici; originar din nordul Dunării.

Intrare: Dunăreanu
Dunăreanu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dunărean (adj.)
dunărean1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A17)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dunărean
  • dunăreanul
  • dunăreanu‑
  • dunărea
  • dunăreana
plural
  • dunăreni
  • dunărenii
  • dunărene
  • dunărenele
genitiv-dativ singular
  • dunărean
  • dunăreanului
  • dunărene
  • dunărenei
plural
  • dunăreni
  • dunărenilor
  • dunărene
  • dunărenelor
vocativ singular
plural
Intrare: dunărean (s.m.)
substantiv masculin (M20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dunărean
  • dunăreanul
  • dunăreanu‑
plural
  • dunăreni
  • dunărenii
genitiv-dativ singular
  • dunărean
  • dunăreanului
plural
  • dunăreni
  • dunărenilor
vocativ singular
  • dunăreanule
  • dunărene
plural
  • dunărenilor
Intrare: nord-dunărean
nord-dunărean adjectiv
adjectiv compus
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nord-dunărean
  • nord-dunăreanul
  • nord-dunărea
  • nord-dunăreana
plural
  • nord-dunăreni
  • nord-dunărenii
  • nord-dunărene
  • nord-dunărenele
genitiv-dativ singular
  • nord-dunărean
  • nord-dunăreanului
  • nord-dunărene
  • nord-dunărenei
plural
  • nord-dunăreni
  • nord-dunărenilor
  • nord-dunărene
  • nord-dunărenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dunărean (adj.)

  • 1. Al Dunării, privitor la Dunăre, din părțile Dunării; de pe Dunăre.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 4 exemple
    exemple
    • Oraș dunărean.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • Întorsura gîrlei dunărene s-a schimbat. SADOVEANU, P. M. 129.
      surse: DLRLC
    • În orășelul dunărean... liniștea s-a spart dintr-o dată. SAHIA, N. 47.
      surse: DLRLC
    • Pe plaiuri dunărene poporu-și opri mersul. EMINESCU, O. I 91.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Principatele dunărene.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • nume propriu Dunăre + sufix -ean.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

dunărean, -ă (persoană) dunăreană

  • 1. Locuitor din părțile Dunării.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: danubian

etimologie:

  • nume propriu Dunăre + sufix -ean.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

nord-dunărean

  • 1. Care aparține teritoriilor situate în nordul Dunării sau popoarelor de acolo, privitor la aceste teritorii sau la popoarele lor; originar din nordul Dunării.
    surse: DEX '09 DEX '98 DE

etimologie:

  • Nord + dunărean
    surse: DEX '09 DEX '98 DE