2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUDÚCĂ, duduci, s. f. (Înv.) Termen de politețe care se dădea fetelor și femeilor tinere de la oraș sau din înalta societate. – Cf. tc. dudu „doamnă armeancă sau grecoaică”.

dădúca smsa [At: CONTEMPORANUL, I, 621 / E: dadă2 + -ucă] (Reg) Tăticul.

dudúcă sf [At: PR. DRAM. 306 / V: (reg) dăd~ / Pl: ~úci / E: ns cf tc dudú[1] „doamnă armeancă sau grecoaică” + -uc(ă)] 1-2 Fată sau femeie tânără de la oraș sau din înalta societate.

  1. Etimon probabil incorect. — cata

DUDÚCĂ, duduci, s. f. Termen de politețe care se dădea altădată fetelor și femeilor tinere de la oraș. – Cf. tc. dudu „doamnă armeancă sau grecoaică”.

DUDÚCĂ, duduci, s. f. (Mold.) Termen de politețe care se dădea odinioară fetelor și femeilor tinere din clasele avute. Erau cinstiți boiarini și jupănese cu coconii și duducile lor. SADOVEANU, Z. C. 207. Iată și duduca Marghiolița, fata moșului cea frumoasă. ALECSANDRI, T. I 43.

duducă f. Mold. domnișoară: duducele și domnișorii AL. [Turc. DUDU, cu sufixul ipocoristic ca la neneacă].

dudúcă f., pl. ĭ (tuc. dudu, d. pers. tuti, papagal, damă, damă Armeancă. Cp. cu dădacă). Mold. Cocoană, doamnă, maĭ ales în gura poporuluĭ. Maĭ rar. Duduĭe, domnișoară.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dudúcă (înv.) s. f., g.-d. art. dudúcăi/dudúcii/dudúchii; pl. dudúci

dudúcă s. f., g.-d. art. dudúcăi/dudúchii; pl. dudúci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DUDÚCĂ s. v. domnișoară, duduie.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DUDUCA subst. < tc. dudu „cocoană”. 1. – Trifu, băn Jug. act. și s. 2. Duducea, Gh. (Am 108; BCI VIII 19). 3. Duduciu, Stan, munt., 1814 (RI XIV 376). 4. Duduiu (Sd X). 5. Duduica fam., act. 6. Cf. Dudachiu, N., munt. (BCI VIII 34).

Intrare: Duduca
Duduca nume propriu
nume propriu (I3)
  • Duduca
Intrare: duducă
substantiv feminin (F48)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dudu
  • duduca
plural
  • duduci
  • duducile
genitiv-dativ singular
  • duduci
  • duducii
  • duduchii
  • duducăi
plural
  • duduci
  • duducilor
vocativ singular
  • dudu
  • duduco
plural
  • duducilor
dăducă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

duducă dăducă

  • 1. învechit Termen de politețe care se dădea fetelor și femeilor tinere de la oraș sau din înalta societate.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: domnișoară duduie diminutive: duducuță attach_file 2 exemple
    exemple
    • Erau cinstiți boiarini și jupănese cu coconii și duducile lor. SADOVEANU, Z. C. 207.
      surse: DLRLC
    • Iată și duduca Marghiolița, fata moșului cea frumoasă. ALECSANDRI, T. I 43.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. limba turcă dudu „doamnă armeancă sau grecoaică”.
    surse: DEX '09 DEX '98