2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cras, ~ă a [At: GOGA, P. 2 / Pl: ~ași, ~e / E: fr crasse] (În legătură cu substantive abstracte) 1 Grosolan. 2 Care întrece măsura. 3 Care nu corespunde nici celor mai modeste exigențe. 4 Al cărui caracter este sub orice limită. 5 Nerușinat. corectată

CRAS, -Ă, crași, -se, adj. Care nu corespunde nici celor mai modeste exigențe; ale cărui caractere negative sunt sub orice limită; extrem (în sens rău); grosolan, nerușinat. – Din fr. crasse.

CRAS, -Ă, crași, -se, adj. Care nu corespunde nici celor mai modeste exigențe; ale cărui caractere negative sunt sub orice limită; extrem (în sens rău); grosolan, nerușinat. – Din fr. crasse.

CRAS, -Ă, crași, -se, adj. (Franțuzism) Care nu corespunde nici celor mai scăzute exigențe; ale cărui însușiri negative sînt sub orice limită; extrem (în sens rău). Ignoranță crasă.Tremuram, aprins și indignat de atîta crasă prefăcătorie. CAMIL PETRESCU, U. N. 120.

CRAS, -Ă adj. Care nu corespunde nici celor mai mici exigențe; grosolan, nerușinat. [< fr. crasse, cf. lat. crassus – gros].

CRAS, -Ă adj. care nu corespunde nici celor mai mici exigențe. (< fr. crasse)

CRAS ~să (~și, ~se) livr. Care este sub orice nivel; extrem (în sens negativ). Prostie ~să. Ipocrizie ~să. /<fr. crasse

cras a. fig. grosolan, adânc: ignoranță crasă.

*2) cras, -ă adj. (lat. crassus, gros, îndesat, dens. V. gras). Grosolan, adînc: un ignorant cras, o ignoranță crasă, crasele platitudinĭ ale discursurilor demagogice.

1) cras n., pl. urĭ (ngr. și vgr. krâsis. V. crasă și idiosincrasie). Est. Rar. Starea trupuluĭ, constituțiune, complexiune: om tare de cras.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cras adj. m., pl. crași; f. crásă, pl. cráse

cras adj. m., pl. crași; f. sg. crásă, pl. cráse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CRASU cf. sl. кpaca „podoabă”, sau blg. кpaca „șarpe” și Кpacимиp < Кpacьo (Weig). Crasa b. (P Gov f° 17). 2. Crasu, fam., act. 3. Crasan (Puc); Crăsan (Hur). 4. Crasoe (16 B VI 218).

Intrare: Crasu
Crasu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Crasu
Intrare: cras
cras adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cras
  • crasul
  • crasu‑
  • cra
  • crasa
plural
  • crași
  • crașii
  • crase
  • crasele
genitiv-dativ singular
  • cras
  • crasului
  • crase
  • crasei
plural
  • crași
  • crașilor
  • crase
  • craselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cras

  • 1. Care nu corespunde nici celor mai modeste exigențe; ale cărui caractere negative sunt sub orice limită; extrem (în sens rău).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: extrem grosolan nerușinat 2 exemple
    exemple
    • Ignoranță crasă.
      surse: DLRLC
    • Tremuram, aprins și indignat de atîta crasă prefăcătorie. CAMIL PETRESCU, U. N. 120.
      surse: DLRLC

etimologie: