3 intrări

19 definiții

COVRÍG, covrigi, s. m. Produs alimentar în formă de inel, de opt etc., preparat din făină de grâu (și presărat cu sare, susan, mac etc.). ◊ Expr. A se face covrig = a se încovriga, a se încolăci. A scoate (sau a ajunge, a ieși) la covrigi = a face să devină (sau a deveni) foarte sărac. – Din bg. kovrig.

COVRÍG, covrigi, s. m. Produs alimentar în formă de inel, de opt etc., preparat din făină de grâu (și presărat cu sare, susan, mac etc.). ◊ Expr. A se face covrig = a se încovriga, a se încolăci. A scoate (sau a ajunge, a ieși) la covrigi = a face să devină (sau a deveni) foarte sărac. – Din bg. kovrig.

COVRÍG, covrigi, s. m. Produs alimentar preparat din făină de grîu, în formă de cerc (uneori împletit) și de obicei presărat cu sare, cu mac etc. Își îngăduia s-arunce cîțiva bănuți pentru un covrig, să-l mănînce în drum spre casă. CAMILAR, TEM. 91. Căpitanul portului... asculta crunt, strîngînd între degete o bucată de covrig uscat. BART, 295. Veneam acasă, cu sînul încărcat de covrigi. CREANGĂ, A. 14. ◊ (În metafore și comparații) Pe maidanul de dinaintea bisericii Popa-Tatu... stau niște dulăi cît vițeii de mari, culcați covrig, risipiți pe drum de-a curmezișul. GHICA, S. A. 147. ◊ A se face covrig = a se încovriga, a se încolăci, a se încovoia. Fierul se încovoia de se făcea covrig. ISPIRESCU, L. 21. A scoate (sau a ieși) la covrigi = a aduce pe cineva (sau a ajunge) la sapă de lemn, a sărăci. Las’pe dînșii, că ne scot ei la covrigi! CREANGĂ, A. 154.

covríg (co-vrig) s. m., pl. covrígi

covríg s. m. (sil. -vrig), pl. covrígi

covríg (covrígi), s. m. – Produs alimentar în formă de opt, de inel etc. preparat din făină. Bg., rus. kovrig(a), din tc. kevrek (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Cihac, II, 78; Conev 96; Berneker 594; Mladenov 244). – Der. covrigar, s. m. (persoană care face covrigi); covrigărie, s. f. (prăvălie unde se vînd covrigi); covriga (var. covrigi, încovriga), vb. (a da formă rotundă, a rotunji; a încolăci; a curba, a arcui). Din rom. provine mag. kovri (Edelspacher 17).

COVRÍG ~gi m. Produs de panificație în formă de inel. ◊ A se face ~ a se încovoia (de frig, de durere etc.). A ajunge (sau a ieși) la ~gi a sărăci peste măsură. A scoate pe cineva la ~gi a ruina pe cineva; a-l aduce la sapă de lemn. /<bulg. kovrig

covrig m. pastă circulară de făină bine cernută și coaptă: a se face covrig, a se ghemui (de frig). [Rus. KOVRIGA, lit. cerc].

1) covríg m. (rus. kovrig și -iga, pîne rătundă [!], vsl. kovriga, cerculeț, d. turc. kyvryk, kyvrak, sucit, încovoĭat; bg. kovrig; ung. [d. rom.] kovrics. V. covrag). Cerculeț de cocă fert [!] și apoĭ copt (să nu se confunde cu colacu, care e din aluat și împletit). A te face covrig, a te încovriga (de frig, de frică). A ajunge la covrigĭ, a ajunge să mănîncĭ numaĭ niște covrigĭ în loc să aĭ un prînz gospodăresc, a sărăci, a da faliment. A scoate la covrigĭ, a duce la faliment.

2) covríg și înc-, a v. tr. (d. covrig 1). Strîng în formă de covrig, încolăcesc. V. refl. Mă strîng, mă ghemuĭesc, mă zgrebulesc (de frig). – Și -gésc.

COVRIGÁ vb. v. ghemui, încârliga, încolăci, încovriga, înfășura, învălătuci, răsuci, suci.

covrigà v. a se încovriga: ne-am încovrigat împrejurul focului CR.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COVRIG, Doru (b. 1942, Deta, jud. Timiș), sculptor român. Stabilit în Franța. Evoluează de la opere de inspirație „pop art”, către o artă de concretizări în mari siluete umane, în care bronzul este înlocuit de obicei cu lemnul („Omul este măsura”).

covrigá vb. v. GHEMUI. ÎNCÎRLIGA. ÎNCOLĂCI. ÎNCOVRIGA. ÎNFĂȘURA. ÎNVĂLĂTUCI. RĂSUCI. SUCI.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

covrig, covrigi s. m. 1. volan de automobil. 2. monedă.

a ajunge la covrigi / la pepeni expr. a sărăci, a se ruina

a scoate la covrigi / la pepeni expr. (pop.) a sărăci (pe cineva), a ruina.

a-și împărți ridichea și covrigul expr. (intl.) a împărți în mod egal bunurile furate.

la covrigi expr. scăpătat, ruinat.

Intrare: covrig
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular covrig covrigul
plural covrigi covrigii
genitiv-dativ singular covrig covrigului
plural covrigi covrigilor
vocativ singular
plural
Intrare: Covrig
Covrig
Intrare: covriga
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) covriga covrigare covrigat covrigând singular plural
covri covrigați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) covrig (să) covrig covrigam covrigai covrigasem
a II-a (tu) covrigi (să) covrigi covrigai covrigași covrigaseși
a III-a (el, ea) covri (să) covrige covriga covrigă covrigase
plural I (noi) covrigăm (să) covrigăm covrigam covrigarăm covrigaserăm, covrigasem*
a II-a (voi) covrigați (să) covrigați covrigați covrigarăți covrigaserăți, covrigaseți*
a III-a (ei, ele) covri (să) covrige covrigau covriga covrigaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)