3 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

covríg [At: BIBLIA (1688), 224/1 / Pl: ~igi / E: bg, vsl ковригь] 1 sm Produs alimentar în formă de inel, uneori răsucit, preparat din făină de grâu și presărat cu sare, mac, susan, chimen Si: colac. 2 sm (Pop; Îlav) Când umblau câinii cu ~igi în coadă În vremuri de belșug. 3 (Îal) Niciodată. 4 sm (Îvp; îe) A ajunge sau a ieși, a scoate, a rămâne la ~igi A ajunge foarte sărac. 5 sm (Îe) A se face ~ A se încovoia ca un covrig (1) din cauza frigului, a durerii etc. 6 sm Nod marinăresc. 7 av Încârligat. 8 av În formă de covrig (1). 9 av (D. oameni) Slab.

COVRÍG, covrigi, s. m. Produs alimentar în formă de inel, de opt etc., preparat din făină de grâu (și presărat cu sare, susan, mac etc.). ◊ Expr. A se face covrig = a se încovriga, a se încolăci. A scoate (sau a ajunge, a ieși) la covrigi = a face să devină (sau a deveni) foarte sărac. – Din bg. kovrig.

COVRÍG, covrigi, s. m. Produs alimentar în formă de inel, de opt etc., preparat din făină de grâu (și presărat cu sare, susan, mac etc.). ◊ Expr. A se face covrig = a se încovriga, a se încolăci. A scoate (sau a ajunge, a ieși) la covrigi = a face să devină (sau a deveni) foarte sărac. – Din bg. kovrig.

COVRÍG, covrigi, s. m. Produs alimentar preparat din făină de grîu, în formă de cerc (uneori împletit) și de obicei presărat cu sare, cu mac etc. Își îngăduia s-arunce cîțiva bănuți pentru un covrig, să-l mănînce în drum spre casă. CAMILAR, TEM. 91. Căpitanul portului... asculta crunt, strîngînd între degete o bucată de covrig uscat. BART, 295. Veneam acasă, cu sînul încărcat de covrigi. CREANGĂ, A. 14. ◊ (În metafore și comparații) Pe maidanul de dinaintea bisericii Popa-Tatu... stau niște dulăi cît vițeii de mari, culcați covrig, risipiți pe drum de-a curmezișul. GHICA, S. A. 147. ◊ A se face covrig = a se încovriga, a se încolăci, a se încovoia. Fierul se încovoia de se făcea covrig. ISPIRESCU, L. 21. A scoate (sau a ieși) la covrigi = a aduce pe cineva (sau a ajunge) la sapă de lemn, a sărăci. Las’pe dînșii, că ne scot ei la covrigi! CREANGĂ, A. 154.

COVRÍG ~gi m. Produs de panificație în formă de inel. ◊ A se face ~ a se încovoia (de frig, de durere etc.). A ajunge (sau a ieși) la ~gi a sărăci peste măsură. A scoate pe cineva la ~gi a ruina pe cineva; a-l aduce la sapă de lemn. /<bulg. kovrig

covrig m. pastă circulară de făină bine cernută și coaptă: a se face covrig, a se ghemui (de frig). [Rus. KOVRIGA, lit. cerc].

2) covríg și înc-, a v. tr. (d. covrig 1). Strîng în formă de covrig, încolăcesc. V. refl. Mă strîng, mă ghemuĭesc, mă zgrebulesc (de frig). – Și -gésc.

1) covríg m. (rus. kovrig și -iga, pîne rătundă, vsl. kovriga, cerculeț, d. turc. kyvryk, kyvrak, sucit, încovoĭat; bg. kovrig; ung. [d. rom.] kovrics. V. covrag). Cerculeț de cocă fert și apoĭ copt (să nu se confunde cu colacu, care e din aluat și împletit). A te face covrig, a te încovriga (de frig, de frică). A ajunge la covrigĭ, a ajunge să mănîncĭ numaĭ niște covrigĭ în loc să aĭ un prînz gospodăresc, a sărăci, a da faliment. A scoate la covrigĭ, a duce la faliment.

covrigà v. a se încovriga: ne-am încovrigat împrejurul focului CR.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

covríg (co-vrig) s. m., pl. covrígi

covríg s. m. (sil. -vrig), pl. covrígi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COVRIGÁ vb. v. ghemui, încârliga, încolăci, încovriga, înfășura, învălătuci, răsuci, suci.

covriga vb. v. GHEMUI. ÎNCÎRLIGA. ÎNCOLĂCI. ÎNCOVRIGA. ÎNFĂȘURA. ÎNVĂLĂTUCI. RĂSUCI. SUCI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

covríg (covrígi), s. m. – Produs alimentar în formă de opt, de inel etc. preparat din făină. Bg., rus. kovrig(a), din tc. kevrek (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Cihac, II, 78; Conev 96; Berneker 594; Mladenov 244). – Der. covrigar, s. m. (persoană care face covrigi); covrigărie, s. f. (prăvălie unde se vînd covrigi); covriga (var. covrigi, încovriga), vb. (a da formă rotundă, a rotunji; a încolăci; a curba, a arcui). Din rom. provine mag. kovri (Edelspacher 17).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COVRIG, Doru (b. 1942, Deta, jud. Timiș), sculptor român. Stabilit în Franța. Evoluează de la opere de inspirație „pop art”, către o artă de concretizări în mari siluete umane, în care bronzul este înlocuit de obicei cu lemnul („Omul este măsura”).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

covrig, covrigi s. m. 1. volan de automobil. 2. monedă.

a ajunge la covrigi / la pepeni expr. a sărăci, a se ruina

a scoate la covrigi / la pepeni expr. (pop.) a sărăci (pe cineva), a ruina.

a-și împărți ridichea și covrigul expr. (intl.) a împărți în mod egal bunurile furate.

la covrigi expr. scăpătat, ruinat.

Intrare: covrig
  • silabație: co-vrig
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • covrig
  • covrigul
  • covrigu‑
plural
  • covrigi
  • covrigii
genitiv-dativ singular
  • covrig
  • covrigului
plural
  • covrigi
  • covrigilor
vocativ singular
plural
Intrare: Covrig
Covrig nume propriu
nume propriu (I3)
  • Covrig
Intrare: covriga
verb (VT13)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • covriga
  • covrigare
  • covrigat
  • covrigatu‑
  • covrigând
  • covrigându‑
singular plural
  • covri
  • covrigați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • covrig
(să)
  • covrig
  • covrigam
  • covrigai
  • covrigasem
a II-a (tu)
  • covrigi
(să)
  • covrigi
  • covrigai
  • covrigași
  • covrigaseși
a III-a (el, ea)
  • covri
(să)
  • covrige
  • covriga
  • covrigă
  • covrigase
plural I (noi)
  • covrigăm
(să)
  • covrigăm
  • covrigam
  • covrigarăm
  • covrigaserăm
  • covrigasem
a II-a (voi)
  • covrigați
(să)
  • covrigați
  • covrigați
  • covrigarăți
  • covrigaserăți
  • covrigaseți
a III-a (ei, ele)
  • covri
(să)
  • covrige
  • covrigau
  • covriga
  • covrigaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

covrig

  • 1. Produs alimentar în formă de inel, de opt etc., preparat din făină de grâu (și presărat cu sare, susan, mac etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: covrigel 4 exemple
    exemple
    • Își îngăduia s-arunce cîțiva bănuți pentru un covrig, să-l mănînce în drum spre casă. CAMILAR, TEM. 91.
      surse: DLRLC
    • Căpitanul portului... asculta crunt, strîngînd între degete o bucată de covrig uscat. BART, E. 295.
      surse: DLRLC
    • Veneam acasă, cu sînul încărcat de covrigi. CREANGĂ, A. 14.
      surse: DLRLC
    • metaforic în comparații Pe maidanul de dinaintea bisericii Popa-Tatu... stau niște dulăi cît vițeii de mari, culcați covrig, risipiți pe drum de-a curmezișul. GHICA, S. A. 147.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A se face covrig = a se încovriga, a se încolăci.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încolăci încovoia încovriga un exemplu
      exemple
      • Fierul se încovoia de se făcea covrig. ISPIRESCU, L. 21.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A scoate (sau a ajunge, a ieși) la covrigi = a face să devină (sau a deveni) foarte sărac.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sărăci un exemplu
      exemple
      • Las’pe dînșii, că ne scot ei la covrigi! CREANGĂ, A. 154.
        surse: DLRLC

etimologie: