opțiuni

2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLÍNCI, clinciuri, s. n. Încleștare reciprocă a partenerilor la box. [Var.: clíncing s. n.] – Din engl. clinching.

CLÍNCI, clinciuri, s. n. Încleștare reciprocă a partenerilor la box. [Var.: clíncing s. n.] – Din engl. clinching.

CLÍNCING s. n. v. clinci.

CLÍNCING s. n. v. clinci.

clinci2 sn vz clenci

clinci1 sn [At: DEX2 / V: (rar) ~cing / Pl: ~uri / E: eg clinch] (La box) Încleștare și imobilizare reciprocă a partenerilor.

CLÍNCI s.n. (Box) Încleștare și imobilizare reciprocă a partenerilor în timpul luptei. [Var. clincin s.n. / < fr. clinch, cf. engl. clinching].

CLÍNCI s. n. (box) încleștare și imobilizare reciprocă a partenerilor în timpul luptei. (< fr. clinch, engl. clinching)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*clinci (încleștare la box) s. n., pl. clínciuri

clinci s. n., pl. clínciuri


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CLINCIU subst. 1. Clinciu (Sd X); – Toader (17 A II 164); Clincea, fam. (Sur IV; Puc); Clincioaia f. (ib.); Clinceni s.; Clincescul, Stan (17 B II 252). 2. Clincă (Viciu 33).

Intrare: Clinciu
Clinciu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Clinciu
Intrare: clinci
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clinci
  • clinciul
  • clinciu‑
plural
  • clinciuri
  • clinciurile
genitiv-dativ singular
  • clinci
  • clinciului
plural
  • clinciuri
  • clinciurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clincing
  • clincingul
  • clincingu‑
plural
  • clincinguri
  • clincingurile
genitiv-dativ singular
  • clincing
  • clincingului
plural
  • clincinguri
  • clincingurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clinci clincing

  • 1. Încleștare reciprocă a partenerilor la box.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: