3 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciuléi sm [At: PANȚU, PL. / Pl: ~ / E: ciul + -ei] Mică plantă erbacee din familia chenopodiaceelor, cu tulpina foarte ramificată și acoperită cu peri, cu frunze înguste și țepoase, care crește pe câmpuri nisipoase și necultivate sau pe lângă drumuri (Ceratocapus arenarius).

CIULÉI, ciulei, s. m. Mică plantă erbacee cu frunze înguste și țepoase, cu tulpina foarte ramificată și acoperită cu peri (Ceratocapus arenarius).Et. nec.

CIULÉI, ciulei, s. m. Mică plantă erbacee cu frunze înguste și țepoase, cu tulpina foarte ramificată și acoperită cu peri (Ceratocapus arenarius).Et. nec.

ciul, ~ă a [At: H I, 345 / Pl: ~i, ~e / E: nct] (Reg; d. animale) 1 Cu urechile anormal de mici. 2 Cu urechile sfâșiate. 3 Căruia îi lipsește o ureche sau ambele urechi, un corn sau ambele coarne. 4 Murdar.

CIUL, -Ă, ciuli, -e, adj. (Reg.; despre animale) Care are urechile anormal de mici; care are urechile sfâșiate, rupte; căruia îi lipsește o ureche sau ambele urechi, un corn sau ambele coarne. – Et. nec.

CIUL, -Ă, ciuli, -e, adj. (Reg.; despre animale) Care are urechile anormal de mici; care are urechile sfâșiate, rupte; căruia îi lipsește o ureche sau ambele urechi, un corn sau ambele coarne. – Et. nec.

CIUL1 ~i m. Insectă care își depune larvele pe materii în putrefacție și în rănile animalelor. /Orig. nec.

CIUL2 ~ă (~i, ~e) pop. (despre animale) 1) Care nu are una sau amândouă urechile. 2) Care are urechi anormal de scurte. /<sb. țula

ciul a. 1. cu urechile scurte sau rotunjite (vorbind de oi); 2. se zice (în Vlașca) de boul căruia-i lipsește un corn. [Serb. ČULA].

cĭul, -ă adj., pl. m. (sîrb. čula, čulav, cu urechile micĭ. V. cĭulesc. Cu urechile micĭ: oaĭe cĭulă. C’o ureche retezată: cal cĭul.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciuléi s. m., pl. ciuléi, art. ciuléii

ciuléi s. m., pl. ciuléi, art. ciuléii

ciul1 (reg.) adj. m., pl. ciuli; f. ciúlă, pl. ciúle

ciul adj. m., pl. ciuli; f. sg. ciúlă, pl. ciúle


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciúl, -ă, ciuli, -e, adj. – (reg.) 1. Cu urechi anormal de mici. 2. (ref. la oi) Fără coarne; șut (Antologie, 1980). ♦ (onom.) Ciulă, poreclă dată unui om cu urechi mici (Crâncău, 2004). – Et. nec. (DEX, MDA); din srb. čula, čulav „cu urechile mici” (Scriban, Șăineanu).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CIULEI, Liviu (1923-2011, București), actor, scenograf și regizor român. M. coresp. al Acad. (1992). Roluri: Puk („Visul unei nopți de vară” de Shakespeare), Danton („Moartea lui Danton”, de Büchner); a montat „Cum vă place” de Shakespeare, „Sfînta Ioana” de B. Shaw, „Opera de trei parale” de B. Brecht, „O scrisoare pierdută” de I.L. Cragiale și a regizat filmele: „Erupția”, „Valurile Dunării” și „Pădurea spînzuraților”.

Intrare: Ciulei
Ciulei nume propriu
nume propriu (I3)
  • Ciulei
Intrare: ciulei
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciulei
  • ciuleiul
  • ciuleiu‑
plural
  • ciulei
  • ciuleii
genitiv-dativ singular
  • ciulei
  • ciuleiului
plural
  • ciulei
  • ciuleilor
vocativ singular
plural
Intrare: ciul (adj.)
ciul1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciul
  • ciulul
  • ciulu‑
  • ciu
  • ciula
plural
  • ciuli
  • ciulii
  • ciule
  • ciulele
genitiv-dativ singular
  • ciul
  • ciulului
  • ciule
  • ciulei
plural
  • ciuli
  • ciulilor
  • ciule
  • ciulelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ciul (adj.)

  • 1. regional (Despre animale) Care are urechile anormal de mici; care are urechile sfâșiate, rupte; căruia îi lipsește o ureche sau ambele urechi, un corn sau ambele coarne.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

ciulei

  • 1. Mică plantă erbacee cu frunze înguste și țepoase, cu tulpina foarte ramificată și acoperită cu peri (Ceratocapus arenarius).
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: