4 definiții pentru ciulei


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciuléi sm [At: PANȚU, PL. / Pl: ~ / E: ciul + -ei] Mică plantă erbacee din familia chenopodiaceelor, cu tulpina foarte ramificată și acoperită cu peri, cu frunze înguste și țepoase, care crește pe câmpuri nisipoase și necultivate sau pe lângă drumuri (Ceratocapus arenarius).

CIULÉI, ciulei, s. m. Mică plantă erbacee cu frunze înguste și țepoase, cu tulpina foarte ramificată și acoperită cu peri (Ceratocapus arenarius).Et. nec.

CIULÉI, ciulei, s. m. Mică plantă erbacee cu frunze înguste și țepoase, cu tulpina foarte ramificată și acoperită cu peri (Ceratocapus arenarius).Et. nec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciuléi s. m., pl. ciuléi, art. ciuléii

ciuléi s. m., pl. ciuléi, art. ciuléii

Intrare: ciulei
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciulei
  • ciuleiul
  • ciuleiu‑
plural
  • ciulei
  • ciuleii
genitiv-dativ singular
  • ciulei
  • ciuleiului
plural
  • ciulei
  • ciuleilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)