2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chélbe sf [At: COSTINESCU / E: ns pbl chelbaș] (Reg) 1 Boală contagioasă a pielii capului, manifestată prin apariția de coji, care supurează și fac să cadă părul. 2 Bube provocate de lipsa de igienă. 3 (Pgn) Chelie.

CHÉLBE s. f. (Pop.) Boală care constă în căderea părului de pe cap în arii rotunde, care pot fuziona; peladă; p. gener. chelie, calviție. – Et. nec.

CHÉLBE s. f. (Pop.) Boală care constă în căderea părului de pe cap în arii rotunde, care pot fuziona; peladă; p. gener. chelie, calviție. – Et. nec.

CHÉLBE s. f. (Mold.) Boală contagioasă care atacă pielea capului, provocînd căderea părului. Oamenii se ung pe căp cu gaiță (gaz, petroleu) ca să le treacă chelbea. ȘEZ. III 174.

CHÉLBE s. f. (Reg.) Boală contagioasă care provoacă căderea părului. – Refăcut din chelbaș.

CHÉLBE f. Stare patologică a organismului care provoacă căderea parțială a părului de pe cap; peladă. /Din chelbaș

chelbe f. Mold. un fel de coajă pe cap (ce face să cază părul). [Derivat ulterior din chelbaș].

chélbe f. (d. chelbaș). Eczemă, bube care fac să cadă păru. Ce porțĭ, leleo, chelbea’n cap? Dacă-ĭ moda, ce să fac? (ironic la adresa celor ce poartă pălărie îld. broboadă). V. călina.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chélbe (pop.) s. f., g.-d. art. chélbei

chélbe s. f., g.-d. art. chélbei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHÉLBE s. v. calviție, chelie, peladă, pleșuvie.

chelbe s. v. CALVIȚIE. CHELIE. PELADĂ. PLEȘUVIE.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CHELBE, Gherghin, 1782 (AO XXI 143), < subst.; Chialbere, Șt. 1669 (Dam. Bogdan Acte mold.) < subst.

Intrare: chelbe
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chelbe
  • chelbea
plural
genitiv-dativ singular
  • chelbe
  • chelbei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Chelbe
Chelbe nume propriu
nume propriu (I3)
  • Chelbe

chelbe

etimologie: