5 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cit2 sn [At: TARIF (1761), ap. ȘIO / V: (reg) ciut / Pl: ~uri / E: tc cit1] (Înv) 1 Material textil de calitate inferioară, înflorat și apretat, fabricat din bumbac. 2 (Îs) ~tocatCit2 (1) de o calitate foarte bună. 3 Amici.

cit1 i [At: BARCIANU / E: nct] (îrg) Exprimă un îndemn la tăcere Si: pst!, st!

cit4, ~ă a [At: ȘINCAI, HR. I, 363/7 / Pl: ~ciți, ~e / E: srb čit] (Iuz) 1 Întreg. 2 Adevărat.

cit3 sn [At: DICȚ. / Pl: ~uri / E: tc çit2] (Reg) Iesle de nuiele.

CIT, (2) cituri, s. n. (Înv. și reg.) 1. Material textil de calitate inferioară, înflorat și apretat, fabricat din bumbac. 2. Sortiment de cit (1). – Din tc. čit.

CIT, cituri, s. n. (Înv. și reg.) Material textil de calitate inferioară, înflorat și apretat, fabricat din bumbac. – Din tc. čit.

CIT s. n. (Munt. și mai ales Mold.; învechit în celelalte regiuni) Material ieftin de bumbac, înflorat și apretat. V. stambă. Sub cap îi vîrî cultucul cel mic de cit lustruit. HOGAȘ, M. N. 149. Își prinse în ace perdelele de cit de la ferestre. MACEDONSKI, O. III 52.

CIT ~uri n. pop. 1) Țesătură subțire de bumbac, cu desene colorate, folosită pentru confecționarea îmbrăcămintei de vară și a lenjeriei de pat; stambă. Haine de ~. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. /<turc. çit

cit n. stambă lustruită și înflorată (cu care azi se îmbracă scaunele și saltelele): perne îmbrăcate cu cit FIL. [Turc. ČIT].

1) cit n., pl. urĭ (turc. čit, un fel de cit d. bengalicu chits, cit; ngr. tsita, ung. csit, germ. zitz, sp. chite, pg. chita). Mold. Stambă (pînză). V. alastincă.

2) cit n., pl. urĭ (turc. čit, îngrăditură). Ĭal. Ĭesle de nuĭele în curte.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cit (înv., reg.) s. n., (sorturi) pl. cíturi

cit s. n., (sorturi) pl. cíturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cit (cíturi), s. n. – Indian, țesătură de bumbac. Tc. çit (Cihac, II, 567; Șeineanu, II, 136; Lokotsch 428; Ronzevalle 79). – Der. citarea, s. f. (indian, țesătură), din tc. çetare.

arată toate definițiile

Intrare: cit (adj.)
cit3 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cit
  • citul
  • citu‑
  • ci
  • cita
plural
  • ciți
  • ciții
  • cite
  • citele
genitiv-dativ singular
  • cit
  • citului
  • cite
  • citei
plural
  • ciți
  • ciților
  • cite
  • citelor
vocativ singular
plural
Intrare: cit (interj.)
cit2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • cit
Intrare: cit (pref.)
prefix (I7-P)
  • cit
Intrare: cit (s.n.)
cit1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cit
  • citul
  • citu‑
plural
  • cituri
  • citurile
genitiv-dativ singular
  • cit
  • citului
plural
  • cituri
  • citurilor
vocativ singular
plural
Intrare: cit (suf.)
sufix (I7-S)
  • cit
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cit (s.n.) învechit regional

  • 1. (numai) singular Material textil de calitate inferioară, înflorat și apretat, fabricat din bumbac.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: stambă 2 exemple
    exemple
    • Sub cap îi vîrîi cultucul cel mic de cit lustruit. HOGAȘ, M. N. 149.
      surse: DLRLC
    • Își prinse în ace perdelele de cit de la ferestre. MACEDONSKI, O. III 52.
      surse: DLRLC
  • 2. Sortiment de cit.
    surse: DEX '09

etimologie: