3 intrări

35 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUJOR, bujori, s. m. 1. Nume dat unor plante erbacee, dintre care una (numită și bujor de grădină) are flori mari, roșii, roz sau albe, iar alta (numită și bujor de câmp) are flori roșii ca sângele (Paeonia).Bujor românesc = specie de bujor ocrotită de lege, cu tulpina înaltă de 50-80 cm și cu flori mari sângerii (Paeonia peregrina, var. romanica).Fig. Roșeață naturală a obrajilor. 2. Compus: bujor-de-munte = smirdar. – Din bg. božur.

BUJOR, bujori, s. m. 1. Nume dat unor plante erbacee, dintre care una (numită și bujor de grădină) are flori mari, roșii, roz sau albe, iar alta (numită și bujor de câmp) are flori roșii ca sângele (Paeonia).Bujor românesc = specie de bujor ocrotită de lege, cu tulpina înaltă de 50-80 cm și cu flori mari sângerii (Paeonia peregrina, var. romanica).Fig. Roșeață naturală a obrajilor. 2. Compus: bujor-de-munte = smirdar. – Din bg. božur.

bujor sm [At: PANȚU, PL. / V: baj~, boj~, bujă, ~oară, bușor / Pl: ~i / E: vsl бужоур] 1 Plantă ierboasă de grădină, înaltă, cu frunze mari, cu rădăcina în formă de bulb, cu flori mari de culoare roșu-închis, roz sau alb (Paeonia officinalis) Si: bujor-roșu, băbărujă, rujă-de-Rusalii, rujioară, rușioară. 2 (Spc; îcp) Denumire dată focului pentru a îmblânzi spiritele care sălășluesc în el și-l fac să trosnească. 3 (Reg) Busuioc-roșu (Amaranthus caudabus). 4 Planta Orchis militaris Si: (reg) poroinic. 5 Planta Orchis purpurea Si: (reg) poroinic. 6 (Îc) ~-de-munte Smirdar (Rhododendron kotschyi). 7-8 (Pan) Bou (sau vițel) cu părul roșu. 9 (Fig; lpl) Obraji roșii. 10 (Îs) ~ românesc Specie de bujor ocrotită de lege cu tulpina înaltă de 50-80 cm și cu flori mari sângerii (Paeonia peregrina, var. romanica).

bujor s.m. I (bot.) 1 Nume dat mai multor specii de plante, din familia ranunculaceelor, cu florile mari, unele cultivate ca plante decorative (Paeonia): a) (și bujor-de-grădină) plantă cu florile mari, roșii, roz sau albe; b) (și bujor-de-cîmp) plantă cu florile roșii ca sîngele. ◊ Bujor românesc = specie de bujor ocrotită de lege, cu tulpina înaltă de 50-80 cm și cu florile mari sîngerii (Paeonia peregrina, var. romanica). ♦ Restr. Floarea acestor plante. ◊ Compar. Frumoasă, roșie ca un bujor (C. NEGR.). ♦ Fig. Roșeață naturală a obrajilor. Pălărie cu flori Și pe față cu bujori (POP.). ♦ Fig. (la pl.) Obraji roșii. De supărare i-au pălit bujorii. 2 Compus: bujor-de-munte = smirdar (Rododendron kotschyi). 3 Gemănariță, poroinic (Orchis papilionacea). II Analog. 1 (hipocor.) (Nume pentru o) persoană tînără, frumoasă. Cincizeci de finișori, Tinerei, mîndri bujori (ALECS.). 2 (Nume dat unui) bou sau vițel cu părul roșu. • pl. -i. și bajor s.n. /<slav. божоуръ, bg. божур, srb. božur.

BUJOR, bujori, s. m. 1. Numele unor plante erbacee din familia ranunculaceelor, dintre care una (numită și bujor-de-grădină), cu flori mari roșii, roz sau albe, se cultivă în grădină ca plantă ornamentală, iar alta (numită și bujor-de-cîmp) are flori roșii ca sîngele (Paeonia). Cu hore noi vom desfunda înaltul Tăriilor aprins ca un bujor. BENIUC, V. 45. Ieșisem din pădure și ne apropiam de vadul apei... Aproape de drum, în finul plin de rouă, observarăm niște flori roșii. Tata opri trăsura.Sînt bujori-de-cîmp. Du-te de-i culege. GALACTION, O. I 327. Întii zi-i rodnicului soare... Să taie firele luminii Ce torc bujorilor vestmîntul. TOMA, C. V. 92. Cu obrăjei ca doi bujori De rumeni, bată-i vina, Se furișează pînditor Privind la Cătălina. EMINESCU, O. I 173. Lumea fără de feciori, Grădină fără bujori! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 454. ◊ (Metaforic) Era un bujor de flăcău cînd l-au luat în armată, se-nvrăjbeau toate fetele din pricina lui. SP. POPESCU, M. G. 46. Un bujor de fată, să o fi sorbit într-o lingură cu apă de dragă ce îți era. DELAVRANCEA, S. 213. Șede bătrînul Novac... Cu cincizeci de finisori, Tinerei, mîndri bujori. ALECSANDRI, P. P. 149. ◊ (Ca termen, alintător pentru copii) Dragi bujori, copiii mei! COȘBUC, P. I 130. ♦ Fig. Roșeață naturală a obrajilor. În pălărie cu flori Și pe față cu bujori. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 102. 2. Compus: bujor-de-munte = smirdar.

BUJOR, bujori, s. m. 1. Nume dat unor plante erbacee, dintre care una (numită și bujor-de-grădină) are flori mari, roșii, roz sau albe, iar alta (numită și bujor-de-cîmp) are flori roșii ca sîngele (Paeonia).Fig. Roșeață naturală a obrajilor. 2. Compus: bujor-de-munte = smirdar. – Bg. božur.

BUJOR ~i m. 1) Specie de plante erbacee decorative, cultivate pentru florile lor mari roșii, roz sau albe. 2) Floare a acestor plante. * ~-de-munte arbust exotic de munte, cu flori roșii sau roz mirositoare; smirdar; trandafir-de-munte. 3) fig. Copil frumos. Un ~ de fată. 4) fig. Roșeață naturală a obrajilor. /<bulg. božur

bujor m. 1. plantă de grădină cu frumoase flori roșii sau albe (Paeonia); 2. fig. frumos ca un bujor: un bujor de fată. [Slav. BOJURŬ].

Bujor m. vestit haiduc de pe la începutul secolului al XIX-lea și numit astfel după coloarea părului său.

bujór m. (vsl. božurŭ, „șofran”; bg. sîrb. božur, „bujor”). O plantă ranunculacee cu florĭ marĭ și frumoase roșiĭ, roșiatice saŭ albe (paeónia). Fig. Roșeața naturală a obrazuluĭ: bujoriĭ (saŭ trandafiriĭ) din obraz. Frumos ca un bujor, frumos la față.

BĂBĂRUJE sf. Trans. (VIC.) 🌿 = BUJOR1 [ung. bazsrózsa].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BUJOR s. (BOT.) 1. (Paeonia officinalis) (reg.) rujă, rujioară, rușioară, (prin Transilv.) băbărujă. 2. bujor românesc (Paeonia peregrina) = (reg.) rujioară.

BUJOR s. v. busuioc roșu, palma-maicii-domnului, poroinic, salep.

bujor s. v. BUSUIOC-ROȘU. PALMA-MAICII-DOMNULUI. POROINIC. SALEP.

BUJOR s. (BOT.) 1. (Paeonia officinalis) (reg.) rujă, rujioară, rușioară, (prin Transilv.) băbărujă. 2. bujor românesc (Paeonia peregrina) = (reg.) rujioară.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bujor (-ri), s. m. – Plantă cu flori mari (Paeonia officinalis). – Megl. băjur. Sl. božurŭ (Cihac, II, 32; Mklosich, Lexicon, 35); cf. bg., sb., cr., slov. božur, alb. božjur, mag. bozsarosza.Der. bujorel, s. m. (Orchis papilionacea; Orchis morio; Amaranthus caudatus; Ranunculus repens; Clavaria botrytis etc.); îmbujora, vb. (a se înroși, a se aprinde la față).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BUJOR, Paul (1862-1952, n. Berești), biolog și scriitor român. Acad. (1948), prof. univ. la Iași, Codirector al „Vieții românești”. Studii de anatomie comparată, hidrobiologie și biologie experimentală. Creator, alături de Gr. Antipa, al școlii românești de hidrobiologie. Schițe și nuvele inspirate din viața țărănimii („Mi-a cîntat cucu-n față”).

BUJOR, Rodica (pe numele adevărat Nedelea Eugenia) (1914-1995, n. Voinești, jud. Dîmbovița), cîntăreață română de muzică populară. Repertoriu de cîntece din toate provinciile României Mari. Pseudonimul i-a fost atribuit de George Enescu.

BUJOR subst. 1. – b. (16 B IV 444); -u, -eni, -eanca ss. 2. Bujorea, olt. (AO XIX 115) 3. Bujora t. (Mus); Vadul Bujorăi (16 B II 360). 4. Bojor, V., ard., act.; Bojora, țig., 1501 (16 B I 8); Bojoran, P., mold.; – s. (17 B II 59); ocina Bojoranească (ib. 214); Bojorești zis și Bujorăscu t. (Ind 13 – 16 B).. Cu afer. excepțional: prob. Jora v. Gheorghie.

Bujor Prenumele și numele de familie Bujor este o formație românească de la numele de floare bujor. Substantivul românesc este de origine slavă (cf. bg. bojor din care s-au format numele pers. bulgărești Bojur, Bojura, Bojuran). În Țara Românească, numele pers. Bujoru este atestat din sec. 16; mai vechi sînt toponimele Bujoreni (fost nume de sat în Ilfov, atestat la 1392) și Bujorești (fost nume de sat în jud. Gorj, atestat la 1465). Numele de plante devenite nume de persoane sînt frecvente la noi, ca și la alte popoare, iar frecvența lui Bujor, → Brăduț; Brînduș; Cireșica; Mugurel; Viorica etc. în epoca contemporană se încadrează în tendința generală de laicizare și modernizare a onomasticii noastre.

IONESCU-BUJOR, Constantin (1908-1970, n. București), matematician român. Prof. univ. la București. A studiat transformările simetrice sau perfect simetrice, a determinat invarianții grupului liniar de transformări format prin omotetii și proiecții pe un vector constant.

PAEONIA L., BUJOR, fam. Ranunculaceae. Gen originar din Asia, America și Europa, 33 specii perene, erbacee sau semilemnoase, semiarbuști cu rădăcini tuberoase și tulpină dreaptă, cilindrică, brăzdată și glabră. Frunze sectate pînă la bază, lung-pețiolate, pe ambele fețe glabre. Flori mari, 6 sepale inegale, 8-11 petale lungi de cca 6 cm, cu cele mai variate culori (albe, roz, crem, roșii etc.), învoite, semiînvolte sau simple, stamine numeroase. Fructe compuse din cîteva folicule mari, polisperme, păroase.

Paeonia romanica Brîndza, « Bujor românesc ». Specie care înflorește primăvara-vara. Flori mari, roșii-sîngerii (5-6 sepale inegale, 8-11 petale, 2-4 carpele tomentoase, staminele glabre, stigmat roz sau purpuriu, lameliform) așezate în vîrful unor pedunculi glabri. Frunze glabre, verzi, lung-pețiolate. Plantă erbacee, perenă, cu rădăcini fibroase, fasciculate, terminate prin tuberculi oblong-eliptici sau moniliformi, cărnoși. Tulpină glabră, erectă, cilindrică, sulcată.

RHODODENDRON L., TRANDAFIR DE MUNTE, BUJOR DE MUNTE, RODODENDRON, AZALEE, fam. Ericaceae. Gen originar din estul Asiei, cca 1 000 specii, arbori la subarbuști cu frunze alungit-lanceolat-eliptice, eliptic-lanceolate, ovat-eliptice, persistente sau caduce, de obicei cu marginea întreagă, alterne, coriacee. Flori mari, divers colorate, hermafrodite (pe tip 5, 5 sepale, corolă în formă de trompetă, campanulată, cu 5 lobi, numeroase stamine lungi, stil exert cu stigmat îngust). Fructe, capsule cu numeroase semințe mici.

Intrare: Bujor
Bujor nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bujor
Intrare: bujor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bujor
  • bujorul
  • bujoru‑
plural
  • bujori
  • bujorii
genitiv-dativ singular
  • bujor
  • bujorului
plural
  • bujori
  • bujorilor
vocativ singular
plural
bajor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bușor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bujoară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bujă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bojor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: bujor-de-munte
bujor-de-munte substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bujor-de-munte
  • bujorul-de-munte
plural
  • bujori-de-munte
  • bujorii-de-munte
genitiv-dativ singular
  • bujor-de-munte
  • bujorului-de-munte
plural
  • bujori-de-munte
  • bujorilor-de-munte
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bujor, bujorisubstantiv masculin

  • 1. Nume dat unor plante erbacee, dintre care una (numită și bujor de grădină) are flori mari, roșii, roz sau albe, iar alta (numită și bujor de câmp) are flori roșii ca sângele (Paeonia). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cu hore noi vom desfunda înaltul Tăriilor aprins ca un bujor. BENIUC, V. 45. DLRLC
    • format_quote Ieșisem din pădure și ne apropiam de vadul apei... Aproape de drum, în fînul plin de rouă, observarăm niște flori roșii. Tata opri trăsura. – Sînt bujori-de-cîmp. Du-te de-i culege. GALACTION, O. I 327. DLRLC
    • format_quote Întîi zi-i rodnicului soare... Să taie firele luminii Ce torc bujorilor vestmîntul. TOMA, C. V. 92. DLRLC
    • format_quote Cu obrăjei ca doi bujori De rumeni, bată-i vina, Se furișează pînditor Privind la Cătălina. EMINESCU, O. I 173. DLRLC
    • format_quote Lumea fără de feciori, Grădină fără bujori! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 454. DLRLC
    • format_quote metaforic Era un bujor de flăcău cînd l-au luat în armată, se-nvrăjbeau toate fetele din pricina lui. SP. POPESCU, M. G. 46. DLRLC
    • format_quote metaforic Un bujor de fată, să o fi sorbit într-o lingură cu apă de dragă ce îți era. DELAVRANCEA, S. 213. DLRLC
    • format_quote metaforic Șede bătrînul Novac... Cu cincizeci de finișori, Tinerei, mîndri bujori. ALECSANDRI, P. P. 149. DLRLC
    • format_quote (Ca termen alintător pentru copii) Dragi bujori, copiii mei! COȘBUC, P. I 130. DLRLC
    • 1.1. Bujor românesc = specie de bujor ocrotită de lege, cu tulpina înaltă de 50-80 cm și cu flori mari sângerii (Paeonia peregrina, varianta romanica). DEX '09 DEX '98
    • 1.2. figurat Roșeață naturală a obrajilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote În pălărie cu flori Și pe față cu bujori. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 102. DLRLC
etimologie:

bujor-de-munte, bujori-de-muntesubstantiv masculin

  • 1. Smirdar. DEX '09 DLRLC
    sinonime: smirdar

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.