4 intrări

51 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BI- Element de compunere însemnând „de două ori”, „dublu”, care servește la formarea de adjective și substantive. – Din fr. bi-.

bi- [At: DA / E: fr bi-] Element de compunere însemnând „de două ori”, „dublu”, care servește la formarea de substantive și adjective.

BI- Element de compunere însemnând „de două ori”, „dublu”, care servește la formarea de adjective și substantive. – Din fr. bi-

BI- Element de compunere însemnînd «dublu», «de două ori (mai mult)», care servește la formarea unor adjective, ca: bianual, bivalent, biplan etc., și a unor substantive, ca: bioxid, birefringență etc.

BI- Element de compunere însemnând „de două ori”, „dublu”, care servește la formarea unor adjective și a unor substantive. – Fr. bi- (lat. lit. bis).

BI- Element prim de compunere savantă care are semnificația „de două ori”, „dublu”. [Var. bis- / cf. fr., it. bi- < lat. bis – de două ori].

BI-/BIS- elem. „doi”, „de două ori”, „dublu”. (< fr. bi-, bis-, cf. lat. bis)

BIÓT, bioți, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură tolerată pentru intensitatea curentului electric, egală cu 10 amperi. [Pr.: bi-ot] – Din fr. biot.

BIÓT, bioți, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură tolerată pentru intensitatea curentului electric, egală cu 10 amperi. [Pr.: bi-ot] – Din fr. biot.

BIS, (1) adj. invar., (2) bisuri, s. n. 1. Adj. invar. (Precedat de un număr) A doua oară; repetat. Numărul 3 bis. ♦ (Cu valoare de interjecție) Exclamație prin care spectatorii solicită repetarea unei părți dintr-un program artistic. 2. S. n. Număr (II 2) prezentat la cererea publicului a doua oară sau ca supliment de program. – Din fr., lat. bis.

BÍSMUT s. n. Element chimic, metal alb cu reflexe roșietice, ale cărui săruri au întrebuințări în medicină. – Din fr. bismuth.

biot sm [At: DEX2 / P: bi-ot / Pl: ~oți / E: fr biot] (Fiz; rar) Unitate de măsură pentru intensitatea curentului electric, egală cu 10 amperi.

bis [At: DA / E: fr, lat bis] 1 ai (Precedat de un număr) Repetat. 2 i Strigăt prin care se cere repetarea (sau executarea încă a) unei bucăți muzicale. 3 sn Bucată muzicală executată la cererea publicului, după programul anunțat.

bísmut sn [At: DA / A: -mut / Pl: ~uri / E: fr bismuth] Element chimic, metal alb cu reflexe roșiatice, ale cărui săruri au întrebuințări în medicină.

BIS, (1) adj. invar., (2) bisuri, s. n. 1. Adj. invar. (Precedat de un număr) A doua oară; repetat. Numărul 3 bis. ♦ (Cu valoare de interjecție) Strigăt prin care spectatorii solicită repetarea unei părți dintr-un program artistic. 2. S. n. Număr (II 2) prezentat la cererea publicului a doua oară sau ca supliment de program. – Din fr., lat. bis.

BISMÚT s. n. Metal alb cu reflexe roșietice, ale cărui săruri au întrebuințări în medicină. [Acc. și bísmut] – Din fr. bismuth.

BIS adv. (Numai pe lîngă un număr) A doua oară, repetat. Numărul 31 bis. ♦ (Cu valoare de interjecție)! Strigăt prin care spectatorii solicită pe un artist sau un ansamblu artistic să repete o parte a programului.

BISMÚT s. n. Metal alb-cenușiu, cu reflexe roșiatice, în amalgam cu mercurul, întrebuințat la facerea oglinzilor; unele săruri ale lui au întrebuințări în medicină. – Accentuat și: bismut.

BIS, adj. invar. (Precedat de un număr) A doua oară; repetat. Numărul 3 bis. ♦ (Cu valoare de interjecție) Strigăt prin care spectatorii solicită pe un artist sau un ansamblu artistic să repete o parte a programului. – Fr. bis (lat. lit. bis).

BISMÚT s. n. Metal alb-cenușiu cu reflexe roșietice, ale cărui săruri au întrebuințări în medicină. [Acc. și bísmut] – Fr. bismuth.

arată toate definițiile

Intrare: bi(s)
prefix (I7-P)
  • bis
Intrare: biot
  • silabație: bi-ot
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biot
  • biotul
  • biotu‑
plural
  • bioți
  • bioții
genitiv-dativ singular
  • biot
  • biotului
plural
  • bioți
  • bioților
vocativ singular
plural
Bi simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Bi
Intrare: bis (adj.)
bis2 (adj.) adjectiv invariabil
adjectiv invariabil (I9)
  • bis
  • bi
Intrare: bismut
  • pronunție: bismut, bismut
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bismut
  • bismutul
  • bismutu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • bismut
  • bismutului
plural
vocativ singular
plural
Bi simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Bi
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

biot Bi

  • 1. fizică Unitate de măsură tolerată pentru intensitatea curentului electric, egală cu 10 amperi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • comentariu simbol Bi
    surse: DE

etimologie:

bi(s) bi bis

  • 1. Element de compunere însemnând „de două ori”, „dublu”, care servește la formarea de adjective și substantive.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

bis (adj.)

  • 1. (Precedat de un număr) A doua oară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: repetat un exemplu
    exemple
    • Numărul 3 bis.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. interjecție Exclamație prin care spectatorii solicită repetarea unei părți dintr-un program artistic.
      surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie:

bismut Bi

  • 1. Element chimic, metal alb cu reflexe roșietice, lucios, sfărâmicios; are întrebuințări în aliaje ușor fuzibile în industrie și (sub formă de săruri) în medicină.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
  • comentariu simbol Bi
    surse: DOOM 2

etimologie: