4 intrări

51 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bi- [At: DA / E: fr bi-] Element de compunere însemnând „de două ori”, „dublu”, care servește la formarea de substantive și adjective.

BI- Element de compunere însemnând „de două ori”, „dublu”, care servește la formarea de adjective și substantive. – Din fr. bi-.

BI- Element de compunere însemnând „de două ori”, „dublu”, care servește la formarea de adjective și substantive. – Din fr. bi-

BI- Element de compunere însemnînd «dublu», «de două ori (mai mult)», care servește la formarea unor adjective, ca: bianual, bivalent, biplan etc., și a unor substantive, ca: bioxid, birefringență etc.

BI- Element de compunere însemnând „de două ori”, „dublu”, care servește la formarea unor adjective și a unor substantive. – Fr. bi- (lat. lit. bis).

BI- Element prim de compunere savantă care are semnificația „de două ori”, „dublu”. [Var. bis- / cf. fr., it. bi- < lat. bis – de două ori].

BI-/BIS- elem. „doi”, „de două ori”, „dublu”. (< fr. bi-, bis-, cf. lat. bis)

biot sm [At: DEX2 / P: bi-ot / Pl: ~oți / E: fr biot] (Fiz; rar) Unitate de măsură pentru intensitatea curentului electric, egală cu 10 amperi.

bis [At: DA / E: fr, lat bis] 1 ai (Precedat de un număr) Repetat. 2 i Strigăt prin care se cere repetarea (sau executarea încă a) unei bucăți muzicale. 3 sn Bucată muzicală executată la cererea publicului, după programul anunțat.

bísmut sn [At: DA / A: -mut / Pl: ~uri / E: fr bismuth] Element chimic, metal alb cu reflexe roșiatice, ale cărui săruri au întrebuințări în medicină.

BIÓT, bioți, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură tolerată pentru intensitatea curentului electric, egală cu 10 amperi. [Pr.: bi-ot] – Din fr. biot.

BIÓT, bioți, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură tolerată pentru intensitatea curentului electric, egală cu 10 amperi. [Pr.: bi-ot] – Din fr. biot.

BIS, (1) adj. invar., (2) bisuri, s. n. 1. Adj. invar. (Precedat de un număr) A doua oară; repetat. Numărul 3 bis. ♦ (Cu valoare de interjecție) Exclamație prin care spectatorii solicită repetarea unei părți dintr-un program artistic. 2. S. n. Număr (II 2) prezentat la cererea publicului a doua oară sau ca supliment de program. – Din fr., lat. bis.

BÍSMUT s. n. Element chimic, metal alb cu reflexe roșietice, ale cărui săruri au întrebuințări în medicină. – Din fr. bismuth.

BIS, (1) adj. invar., (2) bisuri, s. n. 1. Adj. invar. (Precedat de un număr) A doua oară; repetat. Numărul 3 bis. ♦ (Cu valoare de interjecție) Strigăt prin care spectatorii solicită repetarea unei părți dintr-un program artistic. 2. S. n. Număr (II 2) prezentat la cererea publicului a doua oară sau ca supliment de program. – Din fr., lat. bis.

BISMÚT s. n. Metal alb cu reflexe roșietice, ale cărui săruri au întrebuințări în medicină. [Acc. și bísmut] – Din fr. bismuth.

BIS adv. (Numai pe lîngă un număr) A doua oară, repetat. Numărul 31 bis. ♦ (Cu valoare de interjecție)! Strigăt prin care spectatorii solicită pe un artist sau un ansamblu artistic să repete o parte a programului.

BISMÚT s. n. Metal alb-cenușiu, cu reflexe roșiatice, în amalgam cu mercurul, întrebuințat la facerea oglinzilor; unele săruri ale lui au întrebuințări în medicină. – Accentuat și: bismut.

BIS, adj. invar. (Precedat de un număr) A doua oară; repetat. Numărul 3 bis. ♦ (Cu valoare de interjecție) Strigăt prin care spectatorii solicită pe un artist sau un ansamblu artistic să repete o parte a programului. – Fr. bis (lat. lit. bis).

BISMÚT s. n. Metal alb-cenușiu cu reflexe roșietice, ale cărui săruri au întrebuințări în medicină. [Acc. și bísmut] – Fr. bismuth.

arată toate definițiile

Intrare: bi(s)
prefix (I7-P)
  • bis
Intrare: biot
  • silabație: bi-ot
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biot
  • biotul
  • biotu‑
plural
  • bioți
  • bioții
genitiv-dativ singular
  • biot
  • biotului
plural
  • bioți
  • bioților
vocativ singular
plural
Bi simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Bi
Intrare: bis (adj.)
bis2 (adj.) adjectiv invariabil
adjectiv invariabil (I9)
  • bis
  • bi
Intrare: bismut
  • pronunție: bismut, bismut
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bismut
  • bismutul
  • bismutu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • bismut
  • bismutului
plural
vocativ singular
plural
Bi simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Bi
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

biot Bi

  • 1. fizică Unitate de măsură tolerată pentru intensitatea curentului electric, egală cu 10 amperi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • comentariu simbol Bi
    surse: DE

etimologie:

bi(s) bi bis

  • 1. Element de compunere însemnând „de două ori”, „dublu”, care servește la formarea de adjective și substantive.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

bis (adj.)

  • 1. (Precedat de un număr) A doua oară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: repetat un exemplu
    exemple
    • Numărul 3 bis.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. interjecție Exclamație prin care spectatorii solicită repetarea unei părți dintr-un program artistic.
      surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie:

bismut Bi

  • 1. Element chimic, metal alb cu reflexe roșietice, lucios, sfărâmicios; are întrebuințări în aliaje ușor fuzibile în industrie și (sub formă de săruri) în medicină.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
  • comentariu simbol Bi
    surse: DOOM 2

etimologie: