2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

berat sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I 217/26 / V: bar~, băr~2, ~reat / E: nct] (Înv) Diplomă sau brevet de învestitură dat de înalta Poartă, mai ales domnilor țărilor românești, la instalarea în domnie Si: firman, uric.

BERAT s. n. (Mold., ȚR) Diplomă sau brevet de învestitură dat de Poarta Otomană domnilor Țărilor Românești la instalarea în domnie. A: Ducîndu-să la curtea cea domnească, s-au cititu beratul cel împărătescu. NCL II, 292. S-au citit fermanul cel de domnie, că bereat încă nu se scosese. AXINTE URICARIUL; cf. M. COSTIN; N. COSTIN; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. B: [Duca-Vodă] îmbrăcînd caftanul, după ce au citit baratul de domnie, au dat cu 12 tunuri. R. POPESCU. Variante: barat (R. POPESCU), bărat (PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU), bereat (AXINTE URICARIUL). Etimologie: tc. berat. substantiv neutru

Berat n. cetate în Albania cu 20 000 loc. (din cari 3000 Armâni și restul Albanezi).

berát n., pl. urĭ și e (turc. berat, id.). Vechĭ. Diplomă, brevet, decret de domnie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

berát (înv.) s. n., pl. beráturi

berát s. n., pl. beráturi

BERÁT, beraturi, s.n.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

berát (beráturi), s. n. – Dispoziție, drept al sultanului. – Mr. biratu. Tc. berat, din arab. barāt’a „imunitate” (Șeineanu, III), cf. alb. berat, bg. berat.

BERÁT, beraturi, s. n. (Înv.) Act, titlu, înscris purtând pecetea sultanului. (din tc. berat, cf. alb., bg. berat)

Intrare: berat
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • berat
  • beratul
  • beratu‑
plural
  • beraturi
  • beraturile
genitiv-dativ singular
  • berat
  • beratului
plural
  • beraturi
  • beraturilor
vocativ singular
plural
Intrare: Berat
Berat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)