berat sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I 217/26 / V: bar~, băr~², ~reat / E: nct] (Înv) Diplomă sau brevet de învestitură dat de înalta Poartă, mai ales domnilor țărilor românești, la instalarea în domnie Si: firman, uric.

berat s.n. (în Ev. Med., în Țările Rom.) Diplomă sau brevet de învestitură dat de Înalta Poartă, mai ales domnilor țărilor românești, la instalarea în domnie; firman. • pl. -uri. și barat, bărat, bereat s.n. /<tc. berat.

Berat n. cetate în Albania cu 20 000 loc. (din cari 3000 Armâni și restul Albanezi).