Bacu m. oraș rusesc pe coasta apuseană a Mării Caspice: 113.000 loc.

BAC¹, bacuri, s. n. 1. Ambarcațiune cu fundul și capetele plate, folosită pentru traversarea râurilor sau lacurilor de la un mal la altul sau pentru serviciile auxiliare ale unei nave; brudină, pod umblător. 2. (Sport) Platformă sau ambarcațiune cu vâsle, fixată pe apă pentru antrenamentul canotorilor, caiaciștilor și canoiștilor. 3. (Tehn.) Recipient, vas cu diverse utilizări industriale. – Din fr. bac.

bac³ sn [At: DELAVRANCEA, S. 123 / Pl: ~uri / E: fr bac] 1 Bacara. 2 Suma de (zece sau) douăzeci de puncte de pe cărțile cuiva, la jocul de (bacara sau) maca.

bac¹ sn [At: SCÂNTEIA, 1947, nr. 764/ Pl: ~uri / E: fr bac] 1 Pod umblător care servește la transportul peste un râu sau un lac. 2 Recipient de sticlă, de metal sau de ebonită, folosit, de obicei, pentru păstrarea unui lichid. 3 Conținutul unui bac¹ (1).

bac² sn [At: IOANOVICI, TEHN. 174 / Pl: ~uri / E: ger Backe] 1 Piesă cu ajutorul căreia se fixează obiectele de prelucrat la menghină, la filieră etc. 2 Piesă în care se fixează vârful bocancului legat de schiuri Si: falcă. 3 Instalație specială pentru inițierea și perfecționarea canotorilor, caiaciștilor și canoiștilor.

bâc² sn [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) 1 Capriciu. 2 (Îe) A-i umbla cuiva în -uri A căuta să facă cuiva pe plac.

bâc¹ sm [At: DELAVRANCEA, S. 216 / Pl: bâci / E: ns cf bâtic] (îljc; înv; iuz) Tată.

bac⁴ s.n. (fam.) Examen de bacalaureat. • pl. -uri. /<fr. bac, abr. de la baccalauréat.

bac² s.n. 1 (tehn.) Element al sculelor și dispozitivelor de strîngere (menghine, mandrine etc.) cu care se prind piesele în vederea prelucrării lor. 2 (sport) Piesă în care se fixează vîrful bocancului legat de schiuri; falcă. pl. -uri. /<germ. Backe.

bac¹ s.n. 1 (mar.) Platformă plutitoare sau ambarcație cu fundul și capetele plate, folosită pentru transport (de oameni, de autovehicule etc.) de la un mal la celălalt al unei ape sau pentru serviciile auxiliare ale unei nave; pod umblător, (reg.) brod, brudină. ◆ Ext. (aeron.) Avion special echipat pentru transportul automobilelor și al pasagerilor. 2 (sport) Instalație fixă, cu anexe asemănătoare unei ambarcații, amenajată în aer liber, pe apă sau într-o încăpere, folosită la inițierea și la antrenarea canotorilor, caiaciștilor și canoiștilor. 3 (tehn.) Recipient, vas de sticlă, de metal sau ebonită, folosit de obicei pentru depozitrea unui lichid, dar și pentru diverse utilizări industriale. ◆ Ext. Conținutul unui bac. ◆ Analog. Cuvetă, bazin. • pl. -uri. /<fr. bac.

bac³ s.n. (la jocurile de cărți) 1 Bacara. 2 Suma de (zece sau) douăzeci de puncte de pe cărțile unui jucător, la jocul de (bacara sau) maca. • pl. -uri. /<fr. bac.

*BAC¹ (pl. -curi) sn. Pod umblător care servește Ia trecerea căruțelor de la un mal la altul pe un rîu mare (🖼 286) [fr.].

*BAC² (pl. -curi) sn. ♠️ În jocul de maca, acea carte care nu reprezintă nici o valoare [germ.].

BÎC sm. invar. Tată (în graiul copiilor): Nea Mitrane, ai văzut pe ~u? (DLVR.).

BAC¹, bacuri, s. n. 1. Ambarcație cu fundul și capetele plate, cu care se fac scurte traversări de râuri sau de lacuri sau care este folosită pentru serviciile auxiliare ale unei nave; brod, brudină, pod umblător. 2. (Sport) Platformă sau ambarcație cu vâsle, fixată pe apă pentru antrenamentul canotorilor, caiaciștilor și canoiștilor. 3. (Tehn.) Recipient, vas cu diverse utilizări industriale. – Din fr. bac.

BAC¹, bacuri, s. n. Platformă plutitoarei pe care se transportă oameni, animale, vehicule etc. de la un mal la celălalt al unui rîu; pod umblător, brod, brudină.

BAC², bacuri, s. n. 1. (În expr.) Bac de celulă electrolitică = vas de ebonită, de sticlă sau de rășini sintetice, care conține electrozii și electrolitul unui acumulator electric. Bac de răcire = aparat folosit la răcirea mustului de bere. 2. Falcă de filieră, de menghină, de mașină de sudură în capete etc.

BAC², bacuri, s. n. 1. (În expr.) Bac de celulă electrolitică = vas de ebonită, de sticlă sau de rășini sintetice, care conține electrozii și electrolitul unui acumulator electric. Bac de răcire = aparat folosit la răcirea mustului de bere. 2. Dispozitiv în care se prinde o piesă în vederea prelucrării ei. 3. Fiecare dintre piesele de așchiere ale unei filiere. – Fr. bac.

BAC¹, bacuri, s. n. Platformă plutitoare, servind la transportul de la un mal la celălalt al unui rîu; ambarcație cu fundul și capetele plate, folosită pentru serviciile auxiliare ale unei nave. – Fr. bac.

BAC³ s.n. Carte fără valoare (la jocul de maca). [< fr. bac].

BAC² s.n. 1. Piesă cu ajutorul căreia se fixează obiectele de prelucrat la menghină, la filieră etc. ♦ Piesă în care se fixează vîrful bocancului legat de schiuri; falcă. 2. Instalație specială pentru inițierea și perfecționarea canotorilor, caiaciștilor și canoiștilor. [Pl. -curi. / < germ. Backe].

BAC¹ s.n. 1. Pod umblător care servește la transportul peste un rîu mare. 2. Recipient de sticlă, de metal sau de ebonită, folosit de obicei pentru depunerea unui lichid. [Pl. -curi. / < fr. bac, cf. ol. bak].

BAC³ s. n. 1. carte fără valoare (la jocul de maca). 2. (fam.) bacalaureat. (<fr. bac)

BAC² s. n. 1. piesă cu ajutorul căreia se fixează obiectele de prelucrat la menghină, la filieră etc. ♦ piesă în care se fixează vârful bocancului de schiuri. 2. instalație pentru inițierea și perfecționarea canotorilor, caiaciștilor și canoiștilor. (<germ. Backe)

BAC¹ s. n. 1. platformă plutitoare care servește la transportul de oameni, animale și vehicule peste un curs de apă. 2. cuvetă, bazin. 3. avion echipat pentru transportul automobilelor și al pasagerilor lor. 4. recipient de sticlă, metal sau ebonită, pentru depunerea unui lichid. 5. parapet amenajat pentru cultura plantelor pe un substrat. (<fr. bac)

bac s. n. (lb. vorbită, în special) Bacalaureat ◊ „Pentru mine bacul înseamnă sfârșitul liceului, un fel de baraj peste care altfel nu poți să treci.” R.l. 17 V 93 p. 5 (abreviere din bac[alaureat]; cf. fr. bac; FS 90; Th. Hristea în R.lit. 26 III 81 p. 8)

bac-dormitor s. m. 1963 Bac cu funcție de dormitor v. șalupă-automobil (din bac + dormitor)

BAC ~uri n. Ambarcație plutitoare de formă plată pentru transportul de oameni, vehicule etc. de la un mal al unei ape la celălalt; pod umblător. ~ cu motor. /<fr. bac

bac n. în jocul maca; nimic (= fr. bac, scurtat din baccara).

Bâcu m. râu în Basarabia, afluent al Nistrului, trece la S. de Chișinău; Cheile Bâcului, șir de bolovani uriași lângă râul cu acelaș nume.

1) bac n., pl. urĭ (fr. bac, íd., d. ol. bak, albie). Luntre mare și lată de transportat vite, căruțe ș.a., numită (după regiunĭ) și pod umblător, bródină, comp și poron. V. căulă, șaĭcă, dubas, ponton.

2) bac, n. pl. urĭ (prescurtat din bacara). La jocu bacaraleĭ, situațiunea celuĭ ce are zece puncte, adică a pierdut: a avea bac.

bac s. n., pl. bacuri

bâc² (tată) (rar) s. m.

bac s. n., pl. bacuri

bâc² (tată) (rar) s. m.

bac (ambarcație, piesă tehnică) s. n., pl. bacuri

bac (bacuri), s. n. – Menghine pentru tablă lipită. Germ. Backe „obraz”. Termen industrial.

bac s. n. sg. (școl.) examen de bacalaureat

BAC s. pod mișcător, pod plutitor, pod umblător, (reg.) brod, brudină, (nordul Mold. și prin Bucov.) parom.

BAC s. v. bacalaureat.

BAC s. pod mișcător, pod plutitor, pod umblător, (reg.) brod, brudină, (nordul Mold. și prin Bucov.) parom. (A trecut lacul cu ~.)

bâc, bâci, s.m. (reg.) tată.