5 intrări

44 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Bacu m. oraș rusesc pe coasta apuseană a Mării Caspice: 113.000 loc.

BAC1, bacuri, s. n. 1. Ambarcațiune cu fundul și capetele plate, folosită pentru traversarea râurilor sau lacurilor de la un mal la altul sau pentru serviciile auxiliare ale unei nave; brudină, pod umblător. 2. (Sport) Platformă sau ambarcațiune cu vâsle, fixată pe apă pentru antrenamentul canotorilor, caiaciștilor și canoiștilor. 3. (Tehn.) Recipient, vas cu diverse utilizări industriale. – Din fr. bac.

BAC2, bacuri, s. n. Element al sculelor și dispozitivelor de strângere (menghine, mandrine etc.) cu care se prind piesele în vederea prelucrării lor. – Din germ. Backe.

BAC2, bacuri, s. n. Element al sculelor și dispozitivelor de strângere (menghine, mandrine etc.) cu care se prind piesele în vederea prelucrării lor. – Din germ. Backe.

bac3 sn [At: DELAVRANCEA, S. 123 / Pl: ~uri / E: fr bac] 1 Bacara. 2 Suma de (zece sau) douăzeci de puncte de pe cărțile cuiva, la jocul de (bacara sau) maca.

bac2 sn [At: IOANOVICI, TEHN. 174 / Pl: ~uri / E: ger Backe] 1 Piesă cu ajutorul căreia se fixează obiectele de prelucrat la menghină, la filieră etc. 2 Piesă în care se fixează vârful bocancului legat de schiuri Si: falcă. 3 Instalație specială pentru inițierea și perfecționarea canotorilor, caiaciștilor și canoiștilor.

bac1 sn [At: SCÂNTEIA, 1947, nr. 764/ Pl: ~uri / E: fr bac] 1 Pod umblător care servește la transportul peste un râu sau un lac. 2 Recipient de sticlă, de metal sau de ebonită, folosit, de obicei, pentru păstrarea unui lichid. 3 Conținutul unui bac1 (1).

bâc2 sn [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) 1 Capriciu. 2 (Îe) A-i umbla cuiva în -uri A căuta să facă cuiva pe plac.

bâc1 sm [At: DELAVRANCEA, S. 216 / Pl: bâci / E: ns cf bâtic] (îljc; înv; iuz) Tată.

bâc3 i [At: REV. CRIT. III, 87 / E: ns cf sâc] 1 Cuvânt care exprimă bucuria pentru insuccesul cuiva. 2 (Îlje; iuz; îe) Ciudă ~! Expresie stereotipă pentru a tachina pe cineva.

bac2 s.n. 1 (tehn.) Element al sculelor și dispozitivelor de strîngere (menghine, mandrine etc.) cu care se prind piesele în vederea prelucrării lor. 2 (sport) Piesă în care se fixează vîrful bocancului legat de schiuri; falcă. pl. -uri. /<germ. Backe.

bac1 s.n. 1 (mar.) Platformă plutitoare sau ambarcație cu fundul și capetele plate, folosită pentru transport (de oameni, de autovehicule etc.) de la un mal la celălalt al unei ape sau pentru serviciile auxiliare ale unei nave; pod umblător, (reg.) brod, brudină. ◆ Ext. (aeron.) Avion special echipat pentru transportul automobilelor și al pasagerilor. 2 (sport) Instalație fixă, cu anexe asemănătoare unei ambarcații, amenajată în aer liber, pe apă sau într-o încăpere, folosită la inițierea și la antrenarea canotorilor, caiaciștilor și canoiștilor. 3 (tehn.) Recipient, vas de sticlă, de metal sau ebonită, folosit de obicei pentru depozitrea unui lichid, dar și pentru diverse utilizări industriale. ◆ Ext. Conținutul unui bac. ◆ Analog. Cuvetă, bazin. • pl. -uri. /<fr. bac.

BAC1, bacuri, s. n. 1. Ambarcație cu fundul și capetele plate, cu care se fac scurte traversări de râuri sau de lacuri sau care este folosită pentru serviciile auxiliare ale unei nave; brod, brudină, pod umblător. 2. (Sport) Platformă sau ambarcație cu vâsle, fixată pe apă pentru antrenamentul canotorilor, caiaciștilor și canoiștilor. 3. (Tehn.) Recipient, vas cu diverse utilizări industriale. – Din fr. bac.

BAC1, bacuri, s. n. Platformă plutitoarei pe care se transportă oameni, animale, vehicule etc. de la un mal la celălalt al unui rîu; pod umblător, brod, brudină.

BAC2, bacuri, s. n. 1. (În expr.) Bac de celulă electrolitică = vas de ebonită, de sticlă sau de rășini sintetice, care conține electrozii și electrolitul unui acumulator electric. Bac de răcire = aparat folosit la răcirea mustului de bere. 2. Falcă de filieră, de menghină, de mașină de sudură în capete etc.

BAC1, bacuri, s. n. Platformă plutitoare, servind la transportul de la un mal la celălalt al unui rîu; ambarcație cu fundul și capetele plate, folosită pentru serviciile auxiliare ale unei nave. – Fr. bac.

BAC2, bacuri, s. n. 1. (În expr.) Bac de celulă electrolitică = vas de ebonită, de sticlă sau de rășini sintetice, care conține electrozii și electrolitul unui acumulator electric. Bac de răcire = aparat folosit la răcirea mustului de bere. 2. Dispozitiv în care se prinde o piesă în vederea prelucrării ei. 3. Fiecare dintre piesele de așchiere ale unei filiere. – Fr. bac.

BAC1 s.n. 1. Pod umblător care servește la transportul peste un râu mare. 2. Recipient de sticlă, de metal sau de ebonită, folosit de obicei pentru depunerea unui lichid. [Pl. -curi. / < fr. bac, cf. ol. bak].

BAC2 s.n. 1. Piesă cu ajutorul căreia se fixează obiectele de prelucrat la menghină, la filieră etc. ♦ Piesă în care se fixează vârful bocancului legat de schiuri; falcă. 2. Instalație specială pentru inițierea și perfecționarea canotorilor, caiaciștilor și canoiștilor. [Pl. -curi. / < germ. Backe].

BAC3 s.n. Carte fără valoare (la jocul de maca). [< fr. bac].

BAC3 s. n. 1. carte fără valoare (la jocul de maca). 2. (fam.) bacalaureat. (<fr. bac)

BAC2 s. n. 1. piesă cu ajutorul căreia se fixează obiectele de prelucrat la menghină, la filieră etc. ♦ piesă în care se fixează vârful bocancului de schiuri. 2. instalație pentru inițierea și perfecționarea canotorilor, caiaciștilor și canoiștilor. (<germ. Backe)

BAC1 s. n. 1. platformă plutitoare care servește la transportul de oameni, animale și vehicule peste un curs de apă. 2. cuvetă, bazin. 3. avion echipat pentru transportul automobilelor și al pasagerilor lor. 4. recipient de sticlă, metal sau ebonită, pentru depunerea unui lichid. 5. parapet amenajat pentru cultura plantelor pe un substrat. (<fr. bac)

bac s. n. (lb. vorbită, în special) Bacalaureat ◊ „Pentru mine bacul înseamnă sfârșitul liceului, un fel de baraj peste care altfel nu poți să treci.” R.l. 17 V 93 p. 5 (abreviere din bac[alaureat]; cf. fr. bac; FS 90; Th. Hristea în R.lit. 26 III 81 p. 8)

bac-dormitór s. m. 1963 Bac cu funcție de dormitor v. șalupă-automobil (din bac + dormitor)

BAC ~uri n. Ambarcație plutitoare de formă plată pentru transportul de oameni, vehicule etc. de la un mal al unei ape la celălalt; pod umblător. ~ cu motor. /<fr. bac

bac n. în jocul maca; nimic (= fr. bac, scurtat din baccara).

Bâcu m. râu în Basarabia, afluent al Nistrului, trece la S. de Chișinău; Cheile Bâcului, șir de bolovani uriași lângă râul cu acelaș nume.

2) bac, n. pl. urĭ (prescurtat din bacara). La jocu bacaraleĭ, situațiunea celuĭ ce are zece puncte, adică a pierdut: a avea bac.

1) bac n., pl. urĭ (fr. bac, íd., d. ol. bak, albie). Luntre mare și lată de transportat vite, căruțe ș.a., numită (după regiunĭ) și pod umblător, bródină, comp și poron. V. căulă, șaĭcă, dubas, ponton.

bîc interj. care arată zgomotu unuĭa care bate cu dosu degetuluĭ în ușă: am auzit „bîc-bîc” la ușă. V. boc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

BÂC, BÂC-BÂC (cioc-cioc, sâc) interj.

bac (ambarcație, piesă tehnică) s. n., pl. bácuri

bâc/bâc -bâc (cioc-cioc, sâc) interj.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BAC s. pod mișcător, pod plutitor, pod umblător, (reg.) brod, brudină, (nordul Mold. și prin Bucov.) parom.

BAC s. pod mișcător, pod plutitor, pod umblător, (reg.) brod, brudină, (nordul Mold. și prin Bucov.) parom. (A trecut lacul cu ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bac (bácuri), s. n. – Menghine pentru tablă lipită. Germ. Backe „obraz”. Termen industrial.

BÂC interj. Exprimă zgomotul produs de o lovitură sau o căzătură. Formă expresivă, bazată pe consonanța tipică cu scopul evocării zgomotului unei lovituri sau căzături, cf. boc, cioc1, hâc, tâc, tic1, toc1. Intenția imitativă reproduce trei posibilitați ale zgomotului: 1. O singură lovitură, bâc. 2. Ritmul binar, care indică o mișcare în doi timpi, cu implicarea duratei, bâltâc. 3. Ritmul ternar sau întrerupt, care pare să includă intenții secundare, de opoziție față de mișcare și de cădere definitivă, bâldâbâc. – Variantă: bâca

bîc interj. – Exprimă zgomotul produs de o lovitură sau o cădere; boc, poc. – Var. bîca, interj. (pentru a atrage atenția, pentru a arăta copiilor primejdia de a cădea); carnacsi, că era să fac bîca (Alecsandri). Creație expresivă, bazată pe consonanța tipică pentru a evoca zgomotul produs de o căzătură sau o lovitură, cf. boc, cioc, hîr, tîc, tic, toc.Der. bîcîi, vb. (a bate clopotele; a palpita); bîcîială, s. f. (tic-tac; țiuit). Ca și în alte cazuri, intenția imitativă sugerează trei posibilități ale zgomotului: 1. zgomotul singur (bîc). 2. ritmul binar, care indică o mișcare în doi timpi, cu posibilitate de durată; bîltîc, interj. (exprimă zgomotul ritmic al unei izbituri, mai ales al unei căderi în apă); bîltîcăi, vb. (a cădea în apă; a se bălăci); bîltîcîială, s. f. (bălăceală); 3. ritmul ternar sau spart, care pare a presupune intenții secundare, de opunere față de mișcare și de cădere definitivă; bîldîbîc, interj. (exprimă zgomotul produs de căderea în apă a unui corp greu). Cf. aceleași posibilități expresive la tic și tic-tac; la hîc, hîltîc și huștiuluc; la sîc, șoltîc și șobîltîc; și posibil la boc și bulbuc). – DAR vede în bîc o posibilă influență a mag. bok „împlinit, împlinire”, și în bîltîc o contaminare cu baltă.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bâc, bâci, s.m. (reg.) tată.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bac s. n. sg. (școl.) examen de bacalaureat

Intrare: Bacu
Bacu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: bac (sculă)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bac
  • bacul
  • bacu‑
plural
  • bacuri
  • bacurile
genitiv-dativ singular
  • bac
  • bacului
plural
  • bacuri
  • bacurilor
vocativ singular
plural
Intrare: bac (vas)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bac
  • bacul
  • bacu‑
plural
  • bacuri
  • bacurile
genitiv-dativ singular
  • bac
  • bacului
plural
  • bacuri
  • bacurilor
vocativ singular
plural
Intrare: bâc
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâc
  • bâcul
  • bâcu‑
plural
  • bâci
  • bâcii
genitiv-dativ singular
  • bâc
  • bâcului
plural
  • bâci
  • bâcilor
vocativ singular
plural
Intrare: Bâcu
Bâcu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bac, bacurisubstantiv neutru

  • 1. Element al sculelor și dispozitivelor de strângere (menghine, mandrine etc.) cu care se prind piesele în vederea prelucrării lor. DEX '09 DLRLC MDA2 DN
    • 1.1. Piesă în care se fixează vârful bocancului legat de schiuri. MDA2 DN
      sinonime: falcă
  • 2. Fiecare dintre piesele de așchiere ale unei filiere. DLRM
etimologie:

bac, bacurisubstantiv neutru

  • 1. Ambarcațiune cu fundul și capetele plate, folosită pentru traversarea râurilor sau lacurilor de la un mal la altul sau pentru serviciile auxiliare ale unei nave; pod umblător. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN
  • 2. Avion echipat pentru transportul automobilelor și al pasagerilor lor. MDN '00
  • 3. sport Platformă sau ambarcațiune cu vâsle, fixată pe apă pentru antrenamentul canotorilor, caiaciștilor și canoiștilor. DEX '09 DEX '98 MDA2 DN
  • 4. tehnică Recipient, vas cu diverse utilizări industriale. DEX '09 DEX '98 MDA2 DN MDN '00
    • chat_bubble Bac de celulă electrolitică = vas de ebonită, de sticlă sau de rășini sintetice, care conține electrozii și electrolitul unui acumulator electric. DLRLC
    • chat_bubble Bac de răcire = aparat folosit la răcirea mustului de bere. DLRLC
  • 5. Conținutul unui bac. MDA2
  • 6. Bazin, cuvetă. MDN '00
  • 7. Parapet amenajat pentru cultura plantelor pe un substrat. MDN '00
  • 8. Carte fără valoare (la jocul de maca). DN
  • 9. familiar Bacalaureat. MDN '00
    sinonime: bacalaureat
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii