CUVETĂ, cuvete, s. f. Sinclinal în formă de căldare, cu lungimea și lățimea aproape egale și cu secțiunea orizontală aproximativ rotundă. ♦ Depresiune închisă, ca un bazin, acoperită permanent sau temporar de apă. – Din fr. cuvette.

cuvetă² sf [At: DEX² / Pl: ~te / E: fr cuvette] 1 Sinclinal în formă de căldare, cu lungimea și lățimea aproape egale și cu secțiunea orizontală aproximativ rotundă. 2 (Îs) ~a lacului Teren ocupat de un lac de acumulare până la nivelul crestei barajului.

CUVETĂ, cuvete, s. f. Sinclinal în formă de căldare, cu lungimea și lățimea aproape egale și cu secțiunea orizontală aproximativ rotundă. ◊ Cuveta lacului = teren ocupat de un lac de acumulare până la nivelul crestei barajului. – Din fr. cuvette.

CUVETĂ s.f. (Geol.) Sinclinal scurt, avînd lățimea bazei aproape egală cu lungimea, cu un contur aproape circular. ◊ Cuveta lacului = teren ocupat de un lac de acumulare pînă la nivelul crestei barajului; chiuvetă (2). [< fr. cuvette].

CUVETĂ s. f. (geol.) depresiune naturală sau artificială cu un contur circular. Cuveta lacului = teren ocupat de un lac de acumulare până la nivelul crestei barajului. (< fr. cuvette)

cuvetă f. vas mic la partea inferioară a tubului unui barometru.

cuvétă f., pl. e (fr. cuvette, dim. d. cuve, bute. V. cupă). Fiz. Strachină, lighean. Rezervoriŭ (la termometru).

cuvetă (depresiune, sinclinal) s. f., g.-d. art. cuvetei; pl. cuvete

!cuvetă (depresiune, sinclinal) s. f., g.-d. art. cuvetei; pl. cuvete

cuvetă (geol., tehn.) s. f., pl. cuvete