CUVETĂ, cuvete, s. f. Sinclinal în formă de căldare, cu lungimea și lățimea aproape egale și cu secțiunea orizontală aproximativ rotundă. ♦ Depresiune închisă, ca un bazin, acoperită permanent sau temporar de apă. – Din fr. cuvette.

cuvetă² sf [At: DEX² / Pl: ~te / E: fr cuvette] 1 Sinclinal în formă de căldare, cu lungimea și lățimea aproape egale și cu secțiunea orizontală aproximativ rotundă. 2 (Îs) ~a lacului Teren ocupat de un lac de acumulare până la nivelul crestei barajului.

* CUVETĂ (pl. -te) sf. 1 📻 Capătul de jos al tubului unui barometru, unde se pune mercurul ¶ 2 Vas de fontă, de porțelan, etc., în formă de pîlnie, fixat în perete, dedesubtul unui robinet; de fundul cuvetei e prinsă țeava de plumb prin care se scurge apa (🖼 1733) ¶ 3 📷 Farfurie dreptunghiulară întrebuințată la diferite manipulări a clișeelor fotografice (🖼 1732) [fr.].

CUVETĂ, cuvete, s. f. Sinclinal în formă de căldare, cu lungimea și lățimea aproape egale și cu secțiunea orizontală aproximativ rotundă. ◊ Cuveta lacului = teren ocupat de un lac de acumulare până la nivelul crestei barajului. – Din fr. cuvette.

CUVETĂ s.f. (Geol.) Sinclinal scurt, avînd lățimea bazei aproape egală cu lungimea, cu un contur aproape circular. ◊ Cuveta lacului = teren ocupat de un lac de acumulare pînă la nivelul crestei barajului; chiuvetă (2). [< fr. cuvette].

CUVETĂ s. f. (geol.) depresiune naturală sau artificială cu un contur circular. Cuveta lacului = teren ocupat de un lac de acumulare până la nivelul crestei barajului. (< fr. cuvette)

cuvetă f. vas mic la partea inferioară a tubului unui barometru.

cuvétă f., pl. e (fr. cuvette, dim. d. cuve, bute. V. cupă). Fiz. Strachină, lighean. Rezervoriŭ (la termometru).

cuvetă (depresiune, sinclinal) s. f., g.-d. art. cuvetei; pl. cuvete

!cuvetă (depresiune, sinclinal) s. f., g.-d. art. cuvetei; pl. cuvete

cuvetă (geol., tehn.) s. f., pl. cuvete