2 intrări
41 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ARFĂ s. f. v. harpă.
ÁRPĂ s. f. v. harpă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÁRPĂ s. f. v. harpă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÁRPĂ s. f. v. harpă.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
HÁRFĂ s. f. v. harpă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÁRFĂ s. f. v. harpă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÁRPĂ, harpe, s. f. Instrument muzical format dintr-o ramă mare triunghiulară, pe care sunt fixate coarde diferite ca lungime și ca acordaj (dispuse într-o cutie de rezonanță și o consolă) și care sunt puse în vibrație prin ciupire cu degetele de la ambele mâini. [Var.: hárfă, árpă, árfă s. f.] – Din fr. harpe, germ. Harfe.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÁRPĂ, harpe, s. f. Instrument muzical format dintr-o ramă mare triunghiulară, pe care sunt fixate coarde diferite ca lungime și ca acordaj (dispuse într-o cutie de rezonanță și o consolă) și care sunt puse în vibrație prin ciupire cu degetele de la ambele mâini. [Var.: hárfă, árpă, árfă s. f.] – Din fr. harpe, germ. Harfe.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
arfă sf vz harpă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
árpă sf vz harpă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
harpă1 sf [At: ANON. CAR. / V: arfă, arpă, ~rfă / Pl: ~pe / E: fr harpe, ger Harfe] 1 Instrument muzical de formă triunghiulară, cu coarde inegale ca lungime și acordaj, puse în vibrație cu degetele ambelor mâini. 2 (Înv; îs) ~ eoliană Harpă construită astfel încât, fiind suspendată în aer, să scoată sunete annonioase când e atinsă de vânt. 3 Ciur dreptunghiular pentru cereale.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
harpă2 sf vz aripă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÁRFĂ s. f. V. harpă.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
ÁRPĂ s. f. V. harpă.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HÁRFĂ s. f. V. harpă.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
ÁRFĂ s. f. v. harpă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÁRFĂ s. f. v. harpă.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
HÁRPĂ, harpe, s. f. (Și în forma harfă) Instrument muzical format dintr-o ramă mare triunghiulară pe care sînt fixate coarde neegale puse în vibrație cu degetele de la ambele mîini. V. liră. Deodată harfele și tamburele, alăutele, dairelele începură o cîntare îngerească de care Abu-Hasan rămase atins pînă la suflet. CARAGIALE, P. 133. Mai zi aceste vorbe! Ele răsună la urechile mele ca harpele antice! BOLINTINEANU, O. 334. În tot Bucureștiu nu se aflau decît un singur piano și o harpă. GHICA, S. 43. ◊ (Poetic) Și-a întins pe lanuri harfa Vîntul. Potolită-i zarva... Luna-și leagă fruntea rece Cu tulpane străvezii. JEBELEANU, P. 72. Țărînă frumoasă și moartă, De racla ta razim eu harfa mea spartă. EMINESCU, O. I 38. – Variante: hárfă, árpă (NEGRUZZI, S. II 42), árfă (EMINESCU, N. 69) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
a avea harfe în cap expr. [Argotic] a avea idei nerealizabile, a te gîndi mereu la lucruri imposibile;
a băga harfe expr. [Argotic] a vorbi excesiv de curtenitor, amabil cu cineva (cu scopul de a convinge sau chiar a păcăli);
HÁRFĂ s.f. v. harpă.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÁRPĂ s.f. Instrument muzical de formă triunghiulară, cu coarde inegale ca lungime, puse în vibrație cu degetele ambelor mâini. [Pl. -pe, var. harfă s.f. / < fr. harpe, cf. germ. Harfe].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÁRFĂ s. f. elem. harpă.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
HÁRPĂ / HÁRFĂ s. f. instrument muzical de formă triunghiulară, cu coarde inegale ca lungime și acordaj, puse în vibrație cu degetele ambelor mâini. (< fr. harpe, germ. Harfe)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
HÁRPĂ ~e f. Instrument muzical cu coarde (de lungimi diferite) fixate într-o ramă triunghiulară. [G.-D. harpei; Var. harfă] /<fr. harpe, germ. Harfe
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
harpă harfă arpă arfă
- 1. Instrument muzical format dintr-o ramă mare triunghiulară, pe care sunt fixate coarde diferite ca lungime și ca acordaj (dispuse într-o cutie de rezonanță și o consolă) și care sunt puse în vibrație prin ciupire cu degetele de la ambele mâini.exemple
- Deodată harfele și tamburele, alăutele, dairelele începură o cîntare îngerească de care Abu-Hasan rămase atins pînă la suflet. CARAGIALE, P. 133.surse: DLRLC
- Mai zi aceste vorbe! Ele răsună la urechile mele ca harpele antice! BOLINTINEANU, O. 334.surse: DLRLC
- În tot Bucureștiu nu se aflau decît un singur piano și o harpă. GHICA, S. 43.surse: DLRLC
- poetic Și-a întins pe lanuri harfa Vîntul. Potolită-i zarva... Luna-și leagă fruntea rece Cu tulpane străvezii. JEBELEANU, P. 72.surse: DLRLC
- poetic Țărînă frumoasă și moartă, De racla ta razim eu harfa mea spartă. EMINESCU, O. I 38.surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba franceză harpesurse: DEX '09 DEX '98 DN
- limba germană Harfesurse: DEX '09 DEX '98 DN