2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚURCÁN, -Ă, țurcani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Rasă de oi cu lâna lungă, aspră și groasă; oaie care face parte din această rasă. 2. Adj. (Despre lână) Lungă, groasă și aspră; (despre oi) cu lâna groasă, lungă și aspră; țurcană. 3. S. f. Țurcă2. – Et. nec.

țurcan1 sm [At: DELAVRANCEA, S. 261 / Pl: ~i / E: țurcă2 + -an] (Rar) Locuitor de la munte care se ocupă cu creșterea oilor țurcane2 (1).

țurcan2, ~ă [At: (a. 1784) IORGA, S. D. VII, 235 / V: (reg) țâr~, tur~, tiur~ / Pl: ~i, ~e, (reg) ~căni / E: nct] 1-2 smf, a (Rasă de oi) cu lână lungă, aspră și cu firul gros. 3 smf Oaie care face parte din rasa țurcană (1). 4 sf (Olt) Oaie cu lâna creață. 5 a (D. lână) Care este obținut de la oi țurcane2 (2). 6 sf Căciulă mare și mițoasă făcută din blană de oaie țurcană2 (2) Si: țurcă2 (2). 7 a (Reg; îs) Mere ~e Numele unei varietăți de mere nedefinite mai îndeaproape.

ȚURCAN, -Ă, țurcani, -e, s. f., adj. 1. S. f. Rasă de oi cu lână lungă, aspră și groasă; oaie care face parte din această rasă. 2. Adj. (Despre lână) Lungă, groasă și aspră; (despre oi) cu lână groasă, lungă și aspră. 3. S. f. Țurcă2. – Et. nec.

ȚURCÁN2, -Ă, țurcani, -e, adj. (Despre lînă) Lungă, groasă și aspră; (despre oi) care are o astfel de lînă. ♦ (Substantivat, f.) Rasă de oi cu lînă lungă, aspră și groasă.

ȚURCÁN1, țurcani, s. m. Om de la munte care se ocupă, cu creșterea oilor țurcane. Ghicitoare, pe care n-a dovedit-o nici ciobanii, nici mocanii, nici țurcanii, nici ițanii. DELAVRANCEA, S. 261.

ȚURCÁN1 ~i m. înv. Persoană care se ocupă de creșterea oilor. /țurcă + suf. ~an

ȚURCÁN2 (~i, ~e) și substantival 1)(despre oi) Care are lână lungă și aspră; bârsan. 2) (despre lâna oilor) Care are firul lung și aspru; bârsană. 3) v. ȚURCĂ II. /Orig. nec.

țurcan a. 1. se zice de o varietate de oi cu lâna moale, mătăsoasă și creață: țurcanele sunt cele mai răspândite oi din țară; 2. lâna țurcanelor. [Origină necunoscută].

țurcán, -ă adj. (d. țurcă 1). Cu lîna creață, destul de moale și lungă (20 c.m.), cum îs cele maĭ multe oĭ de la noĭ. De oaĭe țurcană: lînă țurcană. V. țigaĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țurcan1 adj. m. (berbec ~), s. m., pl. țurcani; adj. f., s. f. țurca (oaie ~), pl. țurcane

țurcan2 (persoană) (rar) s. m., pl. țurcani

țurcan2 (persoană) (rar) s. m., pl. țurcani

țurcan1 adj. m., (berbec) s. m., pl. țurcani; adj. f., (oaie, căciulă) s. f. țurcană, pl. țurcane

țurcán adj. m., (berbec) s. m., pl. țurcáni; (oaie, căciulă) f. sg. țurcánă, pl. țurcáne

țurcán (persoană) s. m., pl. țurcáni

Intrare: țurcan (adj.)
țurcan2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țurcan
  • țurcanul
  • țurcanu‑
  • țurca
  • țurcana
plural
  • țurcani
  • țurcanii
  • țurcane
  • țurcanele
genitiv-dativ singular
  • țurcan
  • țurcanului
  • țurcane
  • țurcanei
plural
  • țurcani
  • țurcanilor
  • țurcane
  • țurcanelor
vocativ singular
plural
Intrare: țurcan (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țurcan
  • țurcanul
  • țurcanu‑
plural
  • țurcani
  • țurcanii
genitiv-dativ singular
  • țurcan
  • țurcanului
plural
  • țurcani
  • țurcanilor
vocativ singular
  • țurcanule
  • țurcane
plural
  • țurcanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țurcan, țurcaadjectiv

etimologie:

țurcan, țurcanisubstantiv masculin

  • 1. Om de la munte care se ocupă cu creșterea oilor țurcane. DLRLC NODEX
    • format_quote Ghicitoare, pe care n-a dovedit-o nici ciobanii, nici mocanii, nici țurcanii, nici ițanii. DELAVRANCEA, S. 261. DLRLC
etimologie:
  • țurcă + sufix ~an. NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.