ȚURCAN, -Ă, țurcani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Rasă de oi cu lâna lungă, aspră și groasă; oaie care face parte din această rasă. 2. Adj. (Despre lână) Lungă, groasă și aspră; (despre oi) cu lâna groasă, lungă și aspră; țurcană. 3. S. f. Țurcă². – Et. nec.

țurcan², ~ă [At: (a. 1784) IORGA, S. D. VII, 235 / V: (reg) țâr~, tur~, tiur~ / Pl: ~i, ~e, (reg) ~căni / E: nct] 1-2 smf, a (Rasă de oi) cu lână lungă, aspră și cu firul gros. 3 smf Oaie care face parte din rasa țurcană (1). 4 sf (Olt) Oaie cu lâna creață. 5 a (D. lână) Care este obținut de la oi țurcane² (2). 6 sf Căciulă mare și mițoasă făcută din blană de oaie țurcană² (2) Si: țurcă² (2). 7 a (Reg; îs) Mere ~e Numele unei varietăți de mere nedefinite mai îndeaproape.

ȚURCAN, -Ă, țurcani, -e, s. f., adj. 1. S. f. Rasă de oi cu lână lungă, aspră și groasă; oaie care face parte din această rasă. 2. Adj. (Despre lână) Lungă, groasă și aspră; (despre oi) cu lână groasă, lungă și aspră. 3. S. f. Țurcă². – Et. nec.

ȚURCAN², -Ă, țurcani, -e, adj. (Despre lînă) Lungă, groasă și aspră; (despre oi) care are o astfel de lînă. ♦ (Substantivat, f.) Rasă de oi cu lînă lungă, aspră și groasă.

ȚURCANĂ ~e f. 1) Rasă de oi autohtone, cu lână groasă, aspră și lungă. 2) Oaie care face parte din această rasă. /Orig. nec.

țurcan¹ adj. m. (berbec ~), s. m., pl. țurcani; adj. f., s. f. țurcană (oaie ~), pl. țurcane

țurcan¹ adj. m., (berbec) s. m., pl. țurcani; adj. f., (oaie, căciulă) s. f. țurcană, pl. țurcane