10 definiții pentru țurcan (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
țurcan1 sm [At: DELAVRANCEA, S. 261 / Pl: ~i / E: țurcă2 + -an] (Rar) Locuitor de la munte care se ocupă cu creșterea oilor țurcane2 (1).
țurcan2, ~ă [At: (a. 1784) IORGA, S. D. VII, 235 / V: (reg) țâr~, tur~, tiur~ / Pl: ~i, ~e, (reg) ~căni / E: nct] 1-2 smf, a (Rasă de oi) cu lână lungă, aspră și cu firul gros. 3 smf Oaie care face parte din rasa țurcană (1). 4 sf (Olt) Oaie cu lâna creață. 5 a (D. lână) Care este obținut de la oi țurcane2 (2). 6 sf Căciulă mare și mițoasă făcută din blană de oaie țurcană2 (2) Si: țurcă2 (2). 7 a (Reg; îs) Mere ~e Numele unei varietăți de mere nedefinite mai îndeaproape.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚURCAN1, țurcani, s. m. Om de la munte care se ocupă, cu creșterea oilor țurcane. Ghicitoare, pe care n-a dovedit-o nici ciobanii, nici mocanii, nici țurcanii, nici ițanii. DELAVRANCEA, S. 261.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚURCAN1 ~i m. înv. Persoană care se ocupă de creșterea oilor. /țurcă + suf. ~an
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tiurcan, ~ă smf, a vz țurcan
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țârcan, ~ă a, smf vz țurcan2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
țurcan1 adj. m. (berbec ~), s. m., pl. țurcani; adj. f., s. f. țurcană (oaie ~), pl. țurcane
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țurcan2 (persoană) (rar) s. m., pl. țurcani
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țurcan2 (persoană) (rar) s. m., pl. țurcani
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țurcan (persoană) s. m., pl. țurcani
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
țurcan, țurcanisubstantiv masculin
- 1. Om de la munte care se ocupă cu creșterea oilor țurcane. DLRLC NODEX
- Ghicitoare, pe care n-a dovedit-o nici ciobanii, nici mocanii, nici țurcanii, nici ițanii. DELAVRANCEA, S. 261. DLRLC
-
etimologie:
- țurcă + sufix ~an. NODEX