16 definiții pentru țolincă țolinc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚOLÍNCĂ, țolinci, s. f. (Pop.) Țol2. [Var.: țolínc s. n.] – Țol2 + suf. -inc.

țolincă sf [At: CONTEMP., VI2, 102 / V: ~lean~, țolinc sn / Pl: ~nci, ~nce / E: țoală + -incă] 1 (Pop) Țol2 (1) mic, uneori subțire, făcut din cânepă. 2 (Mol) Haină veche, uzată.

țolincă f. țol mic: pe vatra casei țărănești se aștern țolince.

ȚOLÍNC, țolince, s. n. (Reg.) Țol2. – Țol2 + suf. -inc.

ȚOLÍNC, țolince, s. n. (Regional; și în forma țolincă) Țol2. Luară țolincile rupte de pe lăviți și înveliră pe Ioana. SADOVEANU, O. III 16. Le iei pîn’și țolincul, de tremur, sărmăneii, de frig. CONTEMPORANUL, VIII 102. – Variantă: țolíncă, țolinci, s. f.

ȚOLÍNC ~ce f. reg. v. ȚOL II. [Var. țolincă] /țol + suf. ~inc

țolíc și țolínc n., pl. e (dim. d. țol). Est. Țol mic: țolicu de pe vatră (Cov. VR. 1911, 11, 234).

țolícă și țolíncă f., pl. ĭ (dim. d. țoală). Est. Haĭnă, buleandră: șĭ-a strîns țolincile și a pornit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!țolíncă (pop.) s. f., g.-d. art. țolincii; pl. țolínci

țolínc s. n. /țolíncă s. f., pl. n. țolínce /f. țolínci


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țolíncă, țolinci, (țoală), s.f. – 1. „Țesătură în două ițe, cu urzeală de tort (cânepă) sau bumbac și bătătură din fâșii de tot felul de zdrențe colorate. Cele mai vechi, țesute în vârste și cusute în doi lați, se puneau ziua pe patul mare și pe cel mic de sub el, în casele cu copii mici care stăteau mult în pat” (Faiciuc, 1998: 81). „Un fel de cergi – țol țesut în dungi, folosit pentru acoperirea scaunului de la căruță și a animalelor când stau afară” (Dăncuș, 1986: 145). 2. „Covor uzat, cergă uzată. Se pun pe cai, boi, iarna, când este rece și sunt asudați, să nu răcească” (Memoria, 2001): „...pui țolinca asta peste mine și mă treci podul dincolo” (Bilțiu, 1999: 430). – Din țoală + suf. -incă (MDA).

țolíncă, -i, (țoală), s.f. – „Țesătură în două ițe, cu urzeală de tort (cânepă) sau bumbac și bătătură din fâșii de tot felul de zdrențe colorate. Cele mai vechi, țesute în vârste și cusute în doi lați, se puneau ziua pe patul mare și pe cel mic de sub el, în casele cu copii mici care stăteau mult în pat” (Faiciuc 1998: 81). „Un fel de cergi – țol țesut în dungi, folosit pentru acoperirea scaunului de la căruță și a animalelor când stau afară” (Dăncuș 1986: 145). „Covor uzat, cergă uzată. Se pun pe cai, boi, iarna, când este rece și sunt asudați, să nu răcească” (Memoria 2001): „...pui țolinca asta peste mine și mă treci podul dincolo” (Bilțiu 1999: 430). – Din țol + -incă.

Intrare: țolincă
țolincă substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țolincă
  • țolinca
plural
  • țolinci
  • țolincile
genitiv-dativ singular
  • țolinci
  • țolincii
plural
  • țolinci
  • țolincilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țolinc
  • țolincul
  • țolincu‑
plural
  • țolince
  • țolincele
genitiv-dativ singular
  • țolinc
  • țolincului
plural
  • țolince
  • țolincelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țolincă țolinc

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: țol (țesătură) attach_file 2 exemple
    exemple
    • Luară țolincile rupte de pe lăviți și înveliră pe Ioana. SADOVEANU, O. III 16.
      surse: DLRLC
    • Le iei pîn’ și țolincul, de tremur, sărmăneii, de frig. CONTEMPORANUL, VIII 102.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Țol (1.) + sufix -inc.
    surse: DEX '09 DEX '98