țolíncă, țolinci, s.f. 1. Țesătură în două ițe, cu urzeală de tort (cânepă) sau bumbac și bătătură din fâșii din cârpe colorate. 2. Covor, cergă uzată: „...pui țolinca asta peste mine și mă treci podul dincolo” (Bilțiu, 1999: 430). ■ „Se pun pe cai, boi, iarna, când este rece și sunt asudați, să nu răcească” (Memoria, 2001). – Din țoală + suf. -incă (MDA).