2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țivlit, ~ă [At: MIRONESCU, ap. SCL 1978, 323 / V: țăv~, țâflâit, țâlfâit / Pl: ~iți, ~e / E: țivli] 1 a (Reg; d. voce, glas, sunete) Ascuțit. 2 a (D. ființe, îf țâflâit) Care are glasul ascuțit, șuierător.

ȚIVLÍ, țivlesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A tipa, a striga, a zbiera. – Din sl. cviliti.

țivli [At: STAMATI, V. 5591/42 / V: țăv~, țâflâi, țâfli, țâplî (Pzi: 3 țâplă), țâvlâi, țâv~, țifli, țisli, țivi / Pzi: ~lesc / E: fo] 1 vi (Reg; d. unele păsări și animale) A țipa1 (6). 2 vr (Reg; d. porci) A scoate sunete stridente. 3 vi (Reg; d. oameni) A scoate sunete stridente și ascuțite (de spaimă, de durere, de mânie etc. sau dintr-un instrument de suflat). 4-5 vit (Reg; d. oameni) A spune ceva cu glas tare. 6-7 vir (Reg) A chicoti (1). 8-9 vir (Mol) A bodogăni. 10-11 vir (Buc) A face scandal Si: a se certa (2). 12 vi (Mol) A scoate anumite sunete folosind țivlitoarea pentru a atrage și a prinde păsări.

ȚIVLÍ, țivlesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A țipa, a striga, a zbiera. – Din sl. cviliti.

ȚIVLÍ, țivlesc, vb. IV. Intranz. A țipa, a zbiera, a striga. Un lăstun de apă țivli ascuțit de două ori și trecu dincolo, zburînd la fața apei. SADOVEANU, la CADE. Dă să prindă pe copil de ureche, dar el țivli una ca un cățel. RETEGANUL, la CADE.

țivlì v. Mold. a momi păsări cu fluierături. [Cf. slav. ȚVILITI, a plânge].

țivlésc și (pop.) țî- v. intr. (vsl. cviliti, a plînge; bg. cviliti, a se văĭta, a piui, a țipa. V. țuvloaĭe). Est. Țip (despre păsărĭ, copiĭ, femeĭ). Protestez, bodogănesc: ferbe-țĭ babo, lintea ta și nu maĭ țivli, zise moșneagu. – În Bucov. țiflesc. În Btș. țîflîĭesc și țîvlîĭesc, vorbesc supțire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țivlí (a ~) (reg.) (ți-vli) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țivlésc, imperf. 3 sg. țivleá; conj. prez. 3 să țivleáscă

țivlí vb. (sil. -vli), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țivlésc, imperf. 3 sg. țivleá; conj. prez. 3 sg. și pl. țivleáscă

arată toate definițiile

Intrare: țivlit
țivlit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țăvlit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țâflâit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țâlfâit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țivli
  • silabație: ți-vli info
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țivli
  • țivlire
  • țivlit
  • țivlitu‑
  • țivlind
  • țivlindu‑
singular plural
  • țivlește
  • țivliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țivlesc
(să)
  • țivlesc
  • țivleam
  • țivlii
  • țivlisem
a II-a (tu)
  • țivlești
(să)
  • țivlești
  • țivleai
  • țivliși
  • țivliseși
a III-a (el, ea)
  • țivlește
(să)
  • țivlească
  • țivlea
  • țivli
  • țivlise
plural I (noi)
  • țivlim
(să)
  • țivlim
  • țivleam
  • țivlirăm
  • țivliserăm
  • țivlisem
a II-a (voi)
  • țivliți
(să)
  • țivliți
  • țivleați
  • țivlirăți
  • țivliserăți
  • țivliseți
a III-a (ei, ele)
  • țivlesc
(să)
  • țivlească
  • țivleau
  • țivli
  • țivliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țivli

etimologie: