2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚINÚTĂ, ținute, s. f. 1. Atitudine, poziție pe care o dă cineva corpului său. ♦ Fel de a fi sau de a se comporta față de cineva sau de ceva; comportare, atitudine. 2. Mod de a se îmbrăca, de a se prezenta în societate; p. ext. îmbrăcăminte, costum, uniformă. ◊ Mare ținută sau ținută de ceremonie = îmbrăcăminte sau uniformă de sărbătoare sau de paradă, destinată pentru anumite solemnități sau ceremonii. Ținută de seară = îmbrăcăminte elegantă, cu o croială specială, pentru petrecerile sau reuniunile care au loc seara. Ținută de campanie = echipamentul complet al unui ostaș în timpul campaniei. 3. (Fon.) Poziția pe care o are organul vocal în timpul articulării sunetelor. – V. ține (după fr. tenue).

ținu sf [At: COSTINESCU / Pl: ~te / E: ținut cdp fr tenue] 1 Fel de a sta și de a se mișca al cuiva. 2 Fel de a fi, de a se comporta al cuiva Si: atitudine (2), comportare, conduită (1). 3 (D. cărți, spectacole, manifestări etc.) Atitudine caracterizată prin refuzul de a ceda facilității Si: calitate (5), valoare. 4 Felul în care cineva este îmbrăcat. 5 (Pex) Îmbrăcăminte. 6 (Pex) Uniformă. 7 (Îs) Mare ~ Uniformă a militarilor, uneori a elevilor din liceele militare, purtată la parade sau cu ocazia altor solemnități. 8 (Pex; îas) Îmbrăcăminte festivă. 9 (Îs) Mică ~ Uniformă de serviciu a militarilor sau, mai rar, a elevilor din liceele militare. 10 (Îs) ~ de campanie Uniformă purtată de soldați în timpul acțiunilor militare. 11 (Îs) ~ de gală (sau de ceremonie, de seară) Îmbrăcăminte elegantă, în culori sobre, care se poartă la ocazii festive. 12 (Fon) Fază a actului articulator în care organul vocal păstrează o anumită poziție.

ȚINÚTĂ, ținute, s. f. 1. Atitudine, poziție pe care o dă cineva corpului său. ♦ Fel de a fi sau de a se comporta față de cineva sau de ceva; comportare, atitudine. 2. Mod de a se îmbrăca, de a se prezenta în societate; p. ext. îmbrăcăminte, costum, uniformă. ◊ Mare ținută sau ținută de ceremonie = îmbrăcăminte sau uniformă de sărbătoare sau de paradă, destinată pentru anumite solemnități sau ceremonii. Ținută de seară = îmbrăcăminte elegantă, de o croială specială, pentru petrecerile sau reuniunile care au loc seara. Ținută de campanie = echipamentul complet al unui ostaș în timpul campaniei. 3. (Fon.) Poziția pe care o are organul vocal în timpul articulării sunetelor. – V. ține (după fr. tenue).

ȚINÚTĂ, ținute, s. f. 1. Atitudine, poziție pe care o dă cineva corpului său. Mergea în pas cu toți cei din jurul lui, avea însă o ținută ciudată: umbla cam într-o parte și puțin cam pe spate. SADOVEANU, O. VIII 41. Tonul, ținuta, mișcările, toate la el sînt de comediant. VLAHUȚĂ, la CADE. ♦ Fel de a fi sau de a se comporta față de cineva sau de ceva; comportare, atitudine. Are o ținută rezervată.Întotdeauna m-a minunat înfățoșarea dureros de ridicolă ce o dă unei ținute grave lipsa cravatei. BART, S. M. 45. 2. Mod de a se prezenta, de a se îmbrăca al unei persoane; p. ext. costum, îmbrăcăminte, uniformă. Lîngă mine stă un cetățean cu ținută îngrijită. SAHIA, U.R.S.S. 92. În cîteva salturi sui scara spre cabină și-și schimbă ținuta. BART, S. M. 102. O notă antiestetică caracteriza toată ființa sa aparentă. Se vedea bine că Mary suferea de ținuta bărbatului ei. D. ZAMFIRESCU, R. 12. ◊ Mare ținută sau ținută de ceremonie = îmbrăcăminte sau uniformă de sărbătoare ori de paradă, destinată pentru anumite solemnități sau ceremonii. Toți ofițerii, în ținută de ceremonie, mergem în vizită oficială la guvernator. BART, S. M. 21. Marea ținută și mantaua se dă dorobanțului de către guvern. I. IONESCU, M. 268. (Ironic) Îmi placi astăzi, Anico!... Văd că te-ai pus în mare ținută. C. PETRESCU, Î. II 173. Mică ținută = uniformă sau îmbrăcăminte de serviciu. Mica ținută să și-o facă singur. I. IONESCU, M. 268. Ținută de seară = îmbrăcăminte elegantă, de o croială specială, pentru petrecerile sau reuniunile care au loc seara. Un diplomat mongol în ținută de seară, cu decorații. STANCU, U.R.S.S. 74. Ținută de campanie = echipament purtat de ostași în timpul unei campanii. 3. (Fon.) Moment în timpul actului articulator în care organul vocal păstrează o anumită poziție. Ținuta consoanei «p» din cuvîntul «apă» este momentul cînd canalul bucal este închis pentru articularea acestei consoane.

ȚINÚTĂ s.f. 1. Atitudine, poziție a corpului. 2. Fel de a se purta; comportare, comportament. 3. Mod de a se îmbrăca, de a se prezenta în societate; (p. ext.) îmbrăcăminte, costum. ♦ Ținută de campanie = echipamentul complet al unui ostaș în campanie. 4. (Muz.) Facultatea de a prelungi un sunet. 5. (Lingv.) Act fonator în timpul căruia organul vocal păstrează o anumită poziție. [< ține, după it. tenuta, fr. tenue].

ȚINÚTĂ s. f. 1. atitudine, poziție a corpului. 2. fel de a se purta; comportare, comportament. 3. mod de a se îmbrăca, de a se prezenta în societate; îmbrăcăminte, costum. ♦ ~ de ceremonie = îmbrăcăminte, uniformă pentru anumite solemnități. 4. (muz.) facultatea de a prelungi un sunet. 5. (lingv.) act fonator în timpul căruia organul vocal păstrează o anumită poziție. 6. (mar.) calitate a unei nave, a unei ancore de a se fixa bine de fundul apei. (după fr. tenue)

ȚINÚTĂ ~e f. 1) Poziție a corpului; fel de a ține corpul; poză. 2) Mod de a se purta; manieră; conduită; comportament. 3) Modalitate de a se îmbrăca. 4) Ansamblu de haine ce constituie un mod specific de a se îmbrăca. ~ de sărbătoare. /Din ținut

ținută f. mod de a fi îmbrăcat: în mare ținută (= fr. tenue).

*ținútă f., pl. e (după fr. tenue, part. d. tenir, a ținea). Atitudine: ținută respectuoasă. Felu cum eștĭ îmbrăcat (bine saŭ răŭ, curat orĭ murdar): ținută îngrijită. Marea ținută, îmbrăcămintea de paradă saŭ de ceremonie; mica ținută, haĭnele de toate zilele.

ținut2, ~ă a [At: PSALT. 21 / Pl: ~uți, ~e / E: ține] 1 (Îvr) Puternic. 2 Care este păstrat pentru cineva sau pentru un anumit scop. 3 (Rar; d. persoane) Care își păstrează aspectul tineresc. 4 (Rar; d. sunete) Care este prelungit un anumit timp. 5 (Reg; d. motive florale la cusături, broderii etc.) Continuu (2). 6 (Mun) Zgârcit. 7 (Mun) Econom. 8 (Mun; d. mers) Susținut.

ȚINÚT2, -Ă, ținuți, -te, adj. (Rar) 1. (Despre persoane; determinat prin «bine») Care se ține bine; bine conservat. E o femeie de vreo cincizeci de ani, destul de bine ținută; cam prea dreasă la obraz. CARAGIALE, O. II 252. 2. Obligat (să facă ceva). Nu sînt ținut să fac și reparații. La CADE.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ținútă s. f., g.-d. art. ținútei; pl. ținúte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚINÚTĂ s. 1. v. poziție. 2. v. comportare. 3. costum, haine (pl.), îmbrăcăminte. (~ de sărbătoare.) 4. v. uniformă.

ȚINU s. 1. atitudine, port, poză, poziție, (livr.) alură, postură, (rar) stațiune. (Are o ~ corectă a corpului.) 2. atitudine, comportare, purtare, (înv.) tarz. (O ~ manierată, fără reproș.) 3. îmbrăcăminte. (~ de sărbătoare.) 4. uniformă. (Ofițer în ~ de paradă.)

Intrare: ținută
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ținu
  • ținuta
plural
  • ținute
  • ținutele
genitiv-dativ singular
  • ținute
  • ținutei
plural
  • ținute
  • ținutelor
vocativ singular
plural
Intrare: ținut (adj.)
ținut2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ținut
  • ținutul
  • ținutu‑
  • ținu
  • ținuta
plural
  • ținuți
  • ținuții
  • ținute
  • ținutele
genitiv-dativ singular
  • ținut
  • ținutului
  • ținute
  • ținutei
plural
  • ținuți
  • ținuților
  • ținute
  • ținutelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ținută

  • 1. Poziție pe care o dă cineva corpului său.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: atitudine poziție attach_file 2 exemple
    exemple
    • Mergea în pas cu toți cei din jurul lui, avea însă o ținută ciudată: umbla cam într-o parte și puțin cam pe spate. SADOVEANU, O. VIII 41.
      surse: DLRLC
    • Tonul, ținuta, mișcările, toate la el sînt de comediant. VLAHUȚĂ, la CADE.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Fel de a fi sau de a se comporta față de cineva sau de ceva.
      exemple
      • Are o ținută rezervată.
        surse: DLRLC
      • Întotdeauna m-a minunat înfățoșarea dureros de ridicolă ce o dă unei ținute grave lipsa cravatei. BART, S. M. 45.
        surse: DLRLC
  • 2. Mod de a se îmbrăca, de a se prezenta în societate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 3 exemple
    exemple
    • Lîngă mine stă un cetățean cu ținută îngrijită. SAHIA, U.R.S.S. 92.
      surse: DLRLC
    • În cîteva salturi sui scara spre cabină și-și schimbă ținuta. BART, S. M. 102.
      surse: DLRLC
    • O notă antiestetică caracteriza toată ființa sa aparentă. Se vedea bine că Mary suferea de ținuta bărbatului ei. D. ZAMFIRESCU, R. 12.
      surse: DLRLC
    • 2.2. Mare ținută sau ținută de ceremonie = îmbrăcăminte sau uniformă de sărbătoare sau de paradă, destinată pentru anumite solemnități sau ceremonii.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Toți ofițerii, în ținută de ceremonie, mergem în vizită oficială la guvernator. BART, S. M. 21.
        surse: DLRLC
      • Marea ținută și mantaua se dă dorobanțului de către guvern. I. IONESCU, M. 268.
        surse: DLRLC
      • ironic Îmi placi astăzi, Anico!... Văd că te-ai pus în mare ținută. C. PETRESCU, Î. II 173.
        surse: DLRLC
    • 2.3. Mică ținută = uniformă sau îmbrăcăminte de serviciu.
      exemple
      • Mica ținută să și-o facă singur. I. IONESCU, M. 268.
        surse: DLRLC
    • 2.4. Ținută de seară = îmbrăcăminte elegantă, cu o croială specială, pentru petrecerile sau reuniunile care au loc seara.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Un diplomat mongol în ținută de seară, cu decorații. STANCU, U.R.S.S. 74.
        surse: DLRLC
    • 2.5. Ținută de campanie = echipamentul complet al unui ostaș în timpul campaniei.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 3. fonetică; fonologie Poziția pe care o are organul vocal în timpul articulării sunetelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Ținuta consoanei «p» din cuvântul «apă» este momentul când canalul bucal este închis pentru articularea acestei consoane.
      surse: DLRLC
  • 4. muzică Facultatea de a prelungi un sunet.
    surse: DN
  • 5. marină Calitate a unei nave, a unei ancore de a se fixa bine de fundul apei.
    surse: MDN '00

etimologie:

  • vezi ține (după limba franceză tenue).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

ținut (adj.) rar

  • 1. (Despre persoane; determinat prin «bine») Care se ține bine; bine conservat.
    exemple
    • E o femeie de vreo cincizeci de ani, destul de bine ținută; cam prea dreasă la obraz. CARAGIALE, O. II 252.
      surse: DLRLC
  • 2. Obligat (să facă ceva).
    surse: DLRLC sinonime: obligat attach_file un exemplu
    exemple
    • Nu sînt ținut să fac și reparații. La CADE.
      surse: DLRLC

etimologie: