ȚINUT², -Ă, ținuți, -te, adj. (Rar) 1. (Despre persoane; determinat prin «bine») Care se ține bine; bine conservat. E o femeie de vreo cincizeci de ani, destul de bine ținută; cam prea dreasă la obraz. CARAGIALE, O. II 252. 2. Obligat (să facă ceva). Nu sînt ținut să fac și reparații. La CADE.