2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚINTÍRE, țintiri, s. f. Acțiunea de a ținti și rezultatul ei. – V. ținti.

ȚINTÍRE, țintiri, s. f. Acțiunea de a ținti și rezultatul ei. – V. ținti.

țintire sf [At: ASACHI, S. L. II, 68 / V: (îvr) ~tare / Pl: ~ri / E: ținti] 1 (Îrg; rar) Fixare (a unei piese de lemn, de piele etc.) în cuie Si: țintuire (1). 2 (Îrg; rar) Fixare în cuie pentru a tortura Si: răstignire, țintuire (6). 3 (Îrg; rar; fig) Imobilizare. 4 (Îrg; rar) Oprire a mișcării cuiva. 5 (Îvr) Înfigere. 6 Ochire cu arma. 7 (Ccr) Obiectul în care se ochește Si: țintă1 (20). 8 Lovire a unei ținte1 (20). 9 (Fig) Concentare a atenției, a sentimentelor etc. într-o anumită direcție. 10 (Fig) Atac satiric, critic, la adresa cuiva. 11 (Fig) Insinuare. 12 Concentrare a privirii într-o anumită direcție. 13 Privire fixă și stăruitoare. 14 (Fig) Aspirație (către ceva). 15 (Fig) Scop.

ȚINTÍRE, țintiri, s. f. Acțiunea de a ținti. 1. Ochire; (rar) semnul în care se ochește (v. țintă). Mreajă de funii făcînd, el atîrnă legat porumbelul Sus pe catargul înalt la vîrf, ca țintire săgeții. COȘBUC, AE. 98. 2. Fig. Năzuință, aspirație, țel, scop, țintă (II 3). Cuvîntul... prezenta... țintirile naționale și civilizatoare ale Asociațiunii. ODOBESCU, S. I 472. El n-are alte țintiri decît păstrarea păcii. BĂLCESCU, O. II 213. 3. Fig. (Rar, în expr.) Fără de țintire = în neștire, fără țintă. Nor ce treci făr’ de țintire! Eu ca tine sînt străin. BOLINTINEANU, O. 25.

ȚINTÍ, țintesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A îndrepta arma, luând drept țintă pe cineva sau ceva; a ochi. ♦ Fig. A face aluzie la ceva sau la cineva, a viza pe cineva sau ceva. 2. Tranz. Fig. A-și aținti, a-și fixa, a-și pironi ochii sau privirea asupra cuiva. 3. Tranz. și intranz. Fig. A năzui; a aspira, a râvni la ceva; a urmări ceva. – Din țintă.

ȚINTÍ, țintesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A îndrepta arma, luând drept țintă pe cineva sau ceva; a ochi. ♦ Fig. A face aluzie la ceva sau la cineva, a viza pe cineva sau ceva. 2. Tranz. Fig. A-și aținti, a-și fixa, a-și pironi ochii sau privirea asupra cuiva. 3. Tranz. și intranz. Fig. A năzui; a aspira, a râvni la ceva; a urmări ceva. – Din țintă.

ținti [At: MAIOR, IST. 216/11 / V: (îvr) ~ta (Pzi: ~tez, rar, țint) / Pzi: ~tesc / E: țintă1] 1 vt (Îrg) A fixa ceva cu ținte1 (1) sau cuie. 2 vt (Îrg) A fixa în cuie pentrua tortura Si: a răstigni, a țintui (10). 3-4 vt (Îrg; fig) A țintui (11-12). 5 vt (Înv) A înfige. 6-7 vti A îndrepta arma spre o țintă1 (20) Si: a ochi, (reg) a țelălui (1), a țeli (1), a țelui (1). 8 vt A lovi (o țintă1 (20)). 9 vt (Reg) A da o anumită direcție. 10 vtf (Fig; c. i. sentimente, gânduri etc.) A îndrepta asupra cuiva sau spre ceva. 11-12 vit (Fig) A urmări să atingă pe cineva sau ceva satirizând, criticând etc. Si: a viza. 13 vi (Fig) A face aluzie la... 14-15 vtir A-și îndrepta ochii, privirea într-o anumită direcție Si: a (se) aținti, a (se) țintui (14-15). 16-17 vti (C. i. ființa sau obiectul privit; adesea determinat prin „cu ochii”, „cu privirea”) A privi fix și stăruitor Si: a fixa, a pironi. 18-19 vit (Fig) A tinde cu stăruință către ceva Si: a aspira (5), a năzui.

ȚINTÍ, țintesc, vb. IV. Tranz. 1. A îndrepta arma luînd drept țintă pe cineva sau ceva; a ochi. Țintii cercul. Aruncai săgețile și zburară pe d-alături. DELAVRANCEA, O. II 99. ◊ Intranz. Fieștecare împușcătură doborea cîte unul din vrăjmași și mai ales din ofițeri, asupra cărora erau țintite flintele lor. NEGRUZZI, S. I 173. Prea rar se întîmpla de nu nimerea semnul în care țintea. DRĂGHICI, R. 152. (Cu pronunțare regională) Ștefan apucă arcul și săgeata, țînti și un vaiet dureros fu semnul că a nimerit năluca. ȘEZ. III 235. ♦ Fig. A face aluzie la ceva. (Cu pronunțare regională) A înțeles încotro o ținti vătavul. SBIERA, P. 294. 2. Fig. A-și îndrepta privirea țintă spre cineva sau ceva, a-și pironi ochii asupra unei ființe sau a unui lucru; a privi fix, a aținti, a pironi. Mă ținti cu ochii lui de oțel. SADOVEANU, O. I 420. Așa, din vasta vremii perspectivă, El cobora-n tăcere cătră mine, Țintind în gol privirea-i corosivă. TOPÎRCEANU, B. 89. Cu privirea fixă și profundă, pe care și-o ținti lung asupra cărții... EMINESCU, N. 59. Vidra nici că se clintea, Ochii-n ochii lui țintea. ALECSANDRI, P. P. 100. ♦ Refl. (Despre ochi) A privi fix spre cineva sau ceva. O pajură mare Se-nalță mereu... Ochiu-i se țintește Tot spre cuibul meu. ALECSANDRI, P. I 197. ♦ A atrage atenția asupra unei ființe sau a unui lucru. Ținti îndată luarea-aminte a ocîrmuirii asupra sa. ARHIVA, R. I 1. 3. Fig. A năzui, a aspira, a rîvni la ceva, a tinde spre ceva, a urmări ceva. Pacea, traiul liniștit, Astea trebuie în țară... Astea veșnic am țintit. EFTIMIU, Î. 15. ◊ Intranz. Dezbaterile au avut un ton susținut de seriozitate și au țintit la găsirea mijloacelor de a îmbunătăți învățămîntul. SADOVEANU, E. 41. [Poetul] așa de sus țintește ș-atîta e de mare, Încît coprinde, totul: ceresc și pămîntesc! MACEDONSKI, O. I 109. Aste două rîuri de atunci țintesc Ca să se ajungă și nu se-ntîlnesc. BOLINTINEANU, O. 87. M-a silit numai dorința de a vedea contenind gîlcevile... care ținteau la răsipa țării și la pieirea mea. NEGRUZZI, S. I 149.

A ȚINTÍ țintésc 1. tranz. 1) A lua ca țintă; a lua la ochi; a ochi. 2) A atinge cu proiectilul sau cu ceva aruncat; a ochi. 3) fig. A avea în vedere printr-o aluzie; a viza. 4) rar v. a aținti. 2. intranz. 1) A potrivi din ochi ținta pentru a putea nimeri; a ochi. 2) fig. A-și orienta activitatea spre atingerea unui scop (fiind stăpânit de o dorință puternică); a năzui; a tinde; a aspira. /Din țintă

țintí v. 1. a fixa: țintesc ochii vesteji pe a veciniciei porți AL.; 2. fig. a avea drept țintă sau scop. [Tras din țintă].

țintésc v. tr. (d. țintă). Ațintesc, pironesc, privesc fix: a-țĭ ținti ochiĭ (Rar). Ochesc: a ținti bine. Fig. Am de scop: ce ținteștĭ?


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țintíre s. f., g.-d. art. țintírii; pl. țintíri

țintíre s. f., g.-d. art. țintírii; pl. țintíri

țintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țintésc, imperf. 3 sg. ținteá; conj. prez. 3 să ținteáscă

țintí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țintésc, imperf. 3 sg. ținteá; conj. prez. 3 sg. și pl. ținteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚINTÍRE s. ochire, ochit, vizare. (~ unui obiectiv de atins.)

ȚINTIRE s. ochire, ochit, vizare. (~ unui obiectiv de atins.)

ȚINTÍ vb. 1. a ochi, a viza, (rar) a aținti, (pop.) a chiti, (reg.) a țeli, a țelui, (înv.) a chiorî, a însemna. (A ~ un obiectiv, înainte de a trage.) 2. v. îndrepta. 3. v. aținti. 4. v. aspira.

ȚINTI vb. 1. a ochi, a viza, (rar) a aținti, (pop.) a chiti, (reg.) a țeli, a țelui, (înv.) a chiorî, a însemna. (A ~ un obiectiv, înainte de a trage.) 2. a îndrepta, a întinde, a întoarce, a ochi. (A ~ arma spre...) 3. a aținti, a fixa, a pironi, a țintui, (rar) a sticli, (înv. și reg.) a stîlpi, (rar fig.) scufunda. (Îl ~ cu privirea; își ~ ochii pe...) 4. a aspira, a dori, a jindui, a năzui, a pofti, a pretinde, a rîvni, a tinde, a urmări, a visa, a viza, (rar) a stărui, (înv. și reg.) a năsli, (reg.) a năduli, (prin Transilv. și Mold.) a bărăni, (înv.) a aținti, a bate, a jelui, a nădăjdui. (Nu ~ să fie un geniu.)

Intrare: țintire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țintire
  • țintirea
plural
  • țintiri
  • țintirile
genitiv-dativ singular
  • țintiri
  • țintirii
plural
  • țintiri
  • țintirilor
vocativ singular
plural
Intrare: ținti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ținti
  • țintire
  • țintit
  • țintitu‑
  • țintind
  • țintindu‑
singular plural
  • țintește
  • țintiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țintesc
(să)
  • țintesc
  • ținteam
  • țintii
  • țintisem
a II-a (tu)
  • țintești
(să)
  • țintești
  • ținteai
  • țintiși
  • țintiseși
a III-a (el, ea)
  • țintește
(să)
  • țintească
  • țintea
  • ținti
  • țintise
plural I (noi)
  • țintim
(să)
  • țintim
  • ținteam
  • țintirăm
  • țintiserăm
  • țintisem
a II-a (voi)
  • țintiți
(să)
  • țintiți
  • ținteați
  • țintirăți
  • țintiserăți
  • țintiseți
a III-a (ei, ele)
  • țintesc
(să)
  • țintească
  • ținteau
  • ținti
  • țintiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țintire

etimologie:

  • vezi ținti
    surse: DEX '98 DEX '09

ținti tranzitiv

  • 1. intranzitiv A îndrepta arma, luând drept țintă pe cineva sau ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ochi (vb.) attach_file 4 exemple
    exemple
    • Țintii cercul. Aruncai săgețile și zburară pe d-alături. DELAVRANCEA, O. II 99.
      surse: DLRLC
    • Fieștecare împușcătură doborea cîte unul din vrăjmași și mai ales din ofițeri, asupra cărora erau țintite flintele lor. NEGRUZZI, S. I 173.
      surse: DLRLC
    • Prea rar se întîmpla de nu nimerea semnul în care țintea. DRĂGHICI, R. 152.
      surse: DLRLC
    • cu pronunțare regională Ștefan apucă arcul și săgeata, țînti și un vaiet dureros fu semnul că a nimerit năluca. ȘEZ. III 235.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat A-și aținti, a-și fixa, a-și pironi ochii sau privirea asupra cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aținti pironi attach_file 4 exemple
    exemple
    • Mă ținti cu ochii lui de oțel. SADOVEANU, O. I 420.
      surse: DLRLC
    • Așa, din vasta vremii perspectivă, El cobora-n tăcere cătră mine, Țintind în gol privirea-i corosivă. TOPÎRCEANU, B. 89.
      surse: DLRLC
    • Cu privirea fixă și profundă, pe care și-o ținti lung asupra cărții... EMINESCU, N. 59.
      surse: DLRLC
    • Vidra nici că se clintea, Ochii-n ochii lui țintea. ALECSANDRI, P. P. 100.
      surse: DLRLC
    • 2.1. reflexiv (Despre ochi) A privi fix spre cineva sau ceva.
      exemple
      • O pajură mare Se-nalță mereu... Ochiu-i se țintește Tot spre cuibul meu. ALECSANDRI, P. I 197.
        surse: DLRLC
    • 2.2. A atrage atenția asupra unei ființe sau a unui lucru.
      exemple
      • Ținti îndată luarea-aminte a ocîrmuirii asupra sa. ARHIVA, R. I 1.
        surse: DLRLC
  • 3. intranzitiv figurat A râvni la ceva; a urmări ceva.
    exemple
    • Pacea, traiul liniștit, Astea trebuie în țară... Astea veșnic am țintit. EFTIMIU, Î. 15.
      surse: DLRLC
    • Dezbaterile au avut un ton susținut de seriozitate și au țintit la găsirea mijloacelor de a îmbunătăți învățămîntul. SADOVEANU, E. 41.
      surse: DLRLC
    • [Poetul] așa de sus țintește ș-atîta e de mare, Încît coprinde, totul: ceresc și pămîntesc! MACEDONSKI, O. I 109.
      surse: DLRLC
    • Aste două rîuri de atunci țintesc Ca să se ajungă și nu se-ntîlnesc. BOLINTINEANU, O. 87.
      surse: DLRLC
    • M-a silit numai dorința de a vedea contenind gîlcevile... care ținteau la răsipa țării și la pieirea mea. NEGRUZZI, S. I 149.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • țintă
    surse: DEX '09 DEX '98