15 definiții pentru țidulă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚIDÚLĂ, țidule, s. f. (Pop. și fam.) Bucată (mică) de hârtie cuprinzând o însemnare scurtă (și servind ca permis, ca dovadă, ca chitanță etc.); bilet. – Din ucr. cidula, pol. cedula.

ȚIDÚLĂ, țidule, s. f. (Pop. și fam.) Bucată (mică) de hârtie cuprinzând o însemnare scurtă (și servind ca permis, ca dovadă, ca chitanță etc.); bilet. – Din ucr. cidula, pol. cedula.

ȚIDÚLĂ, țidule, s. f. (Regional) Bucată (mică) de hîrtie cuprinzînd o însemnare scurtă (anunț, permis, chitanță etc.); bilet. Se aflau scriși pe o țidulă toți caii din sat. CAMILAR, N. I 24. Păi, nu-mi dai o țidulă cum că am adus animalul și că sînt scutit? PAS, L. I 238. Capul vinovatului se spînzura în poarta curții cu o țidulă vestitoare greșalei lui. NEGRUZZI, S. I 143.

ȚIDÚLĂ ~e f. pop. Comunicare scurtă, scrisă pe o bucată de hârtie. /<ucr. țidula, pol. cedula

țidúlă, s.f. – v. țâdulă („hârtie”).

cedúlă sf vz țidulă

*cédulă și (fals) -úlă f., pl. e (fr. cédule, it. cédola, d. mlat. scédula, cl. schédula, dim. d. scheda, care vine d. vgr. shéde; germ. zettel, pol. cedula, rut. cedúla, rus. cedúlka, cidúlka). Rar. Adeverință, chitanță. Rubrică în condica birurilor. – Pop. (d. rut.) țidulă (maĭ vechĭ țedulă) și țudúlă (CL. 1924, 184).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țidúlă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. țidúlei; pl. țidúle

țidúlă s. f., g.-d. art. țidúlei; pl. țidúle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

țidúlă (-le), s. f. – Bilet. Pol. cedula sau mag. cédula (Tiktin; Gáldi, Dict., 166).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țidúlă, s.f. – v. țâdulă.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mâine (cu țidulă) adv. (iron.) niciodată.

Intrare: țidulă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țidu
  • țidula
plural
  • țidule
  • țidulele
genitiv-dativ singular
  • țidule
  • țidulei
plural
  • țidule
  • țidulelor
vocativ singular
plural

țidulă

  • 1. popular familiar Bucată (mică) de hârtie cuprinzând o însemnare scurtă (și servind ca permis, ca dovadă, ca chitanță etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bilet 3 exemple
    exemple
    • Se aflau scriși pe o țidulă toți caii din sat. CAMILAR, N. I 24.
      surse: DLRLC
    • Păi, nu-mi dai o țidulă cum că am adus animalul și că sînt scutit? PAS, L. I 238.
      surse: DLRLC
    • Capul vinovatului se spînzura în poarta curții cu o țidulă vestitoare greșalei lui. NEGRUZZI, S. I 143.
      surse: DLRLC

etimologie: