țidulă sf [At: NECULCE, L. 221 / V: țed~, ced~ (A și: ced~), șed~ (A și: șed~), (îvr) sced~, (înv) țud~ / Pl: ~le, (îrg) ~li / E: ucr цидула, pn cedula, mg cédula, lm cedula, scedula] 1-2 (Pop) Bucată (mică) de hârtie care cuprinde o însemnare scurtă și care servește ca permis, dovadă, chitanță etc. 3 (Reg) Rețetă medicală. 4 (Ban; Trs) Bilet de tren. 5-6 (Reg; pex) Loc sau clădire, la intrarea în oraș, unde se plăteau taxele pentru mărfurile aduse spre vânzare la târg și se elibera chitanța respectivă Si: țidulărie (1-2), rohatcă. 7 (Îrg) Dispoziție dată în scris de către o autoritate. 8 (Îrg) Dispoziție de plată (a impozitului, a birului etc.). 9 (Îvr; și cu determinarea „de bani”) Bancnotă. 10-11 (Înv) Bucată (mică) de hârtie pregătită pentru a se scrie ceva pe ea. 12 (Îvr) Rubrică în condica birurilor.

ȚIDULĂ, ȚEDULĂ (pl. -le) sf. Bilet: fie-care are lipit pe el cîte o țidulă pe care e însemnat numele celui ce l-a purtat (NEGR.); subșeful vămii nemțești strigă, după o țidulă galbenă, numele omului și cîte capete de vaci are (LUNG.) [rut. cidula, pol. rut. cedula, etc.].

ȚIDULĂ, țidule, s. f. (Regional) Bucată (mică) de hîrtie cuprinzînd o însemnare scurtă (anunț, permis, chitanță etc.); bilet. Se aflau scriși pe o țidulă toți caii din sat. CAMILAR, N. I 24. Păi, nu-mi dai o țidulă cum că am adus animalul și că sînt scutit? PAS, L. I 238. Capul vinovatului se spînzura în poarta curții cu o țidulă vestitoare greșalei lui. NEGRUZZI, S. I 143.

ȚIDULĂ ~e f. pop. Comunicare scurtă, scrisă pe o bucată de hârtie. /<ucr. țidula, pol. cedula

țidúlă, V. cedulă.

cedulă sf vz țidulă

mâni av vz mâine

țedulă sf vz țidulă

țudulă sf vz țidulă

ȚEDULĂ 👉 ȚIDULĂ.

țedulă f. Mold. răvaș, bilet. [Pol. ȚEDULA].

*cédulă și (fals) -úlă f., pl. e (fr. cédule, it. cédola, d. mlat. scédula, cl. schédula, dim. d. scheda, care vine d. vgr. shéde; germ. zettel, pol. cedula, rut. cedúla, rus. cedúlka, cidúlka). Rar. Adeverință, chitanță. Rubrică în condica birurilor. – Pop. (d. rut.) țidulă (maĭ vechĭ țedulă) și țudúlă (CL. 1924, 184).

țedúlă, V. cedulă.

țidulă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. țidulei; pl. țidule

țidulă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. țidulei; pl. țidule

țidulă s. f., g.-d. art. țidulei; pl. țidule

țidulă, -li.

țidulă (-le), s. f. – Bilet. Pol. cedula sau mag. cédula (Tiktin; Gáldi, Dict., 166).

mâine (cu țidulă) adv. (iron.) niciodată.

ȚIDULĂ s. v. bilet.

țidulă s. v. BILET.

țidulă, s.f. – v. țâdulă („hârtie”).

țidulă, s.f. – v. țâdulă.