ȚIDULĂ, țidule, s. f. (Regional) Bucată (mică) de hîrtie cuprinzînd o însemnare scurtă (anunț, permis, chitanță etc.); bilet. Se aflau scriși pe o țidulă toți caii din sat. CAMILAR, N. I 24. Păi, nu-mi dai o țidulă cum că am adus animalul și că sînt scutit? PAS, L. I 238. Capul vinovatului se spînzura în poarta curții cu o țidulă vestitoare greșalei lui. NEGRUZZI, S. I 143.