opțiuni
  • info
2 intrări
21 de definiții

Explicative DEX

țiboacă1 sf [At: ALR I, 173/285 / V: ~bocă sf, țiboc sm, ~oucă[1], țibucă, țimboc sm / Pl: ~ace, ~aci / E: mg cibóka] (Trs) Veveriță (Sciurus vulgaris).

  1. Referința încrucișată (care este greșit ordonată alfabetic) recomandă această variantă în forma: țiboncă — LauraGellner

țiboacă2 sf vz țobâc

tiboc[1] sm vz țiboacă

  1. Variantă care nu figurează la intrarea principală. — gall

țăbuc sm vz țobâc

țâbic sm vz țobâc

țâmbuc sm vz țobâc

țiboc sm vz țiboacă1

țibocă1 sf vz țiboacă1

țiboncă[1] sf vz țiboacă1

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: țiboucă — LauraGellner

țibucă sf vz țiboacă1

țimboc sm vz țiboacă1

țobâc sm [At: DDRF / V: ~ă (Pl și: ~âce) sf, ~bic (Pl: țobici), țâbic sm, țiboacă sf, țăbuc, țâmbuc sm / Pl: ~âci / E: ns cf țoabă, cibuc] 1 (Ent; Mol; Trs) Țoabă (1). 2 (Ent; Trs; îf țiboacă) Viespe-de-drumuri (Pompilus viaticus). 3 (Buc) Epitet pentru o persoană (mai ales pentru un copil) cu purtări îndrăznețe, supărătoare. corectat(ă)

țobâcă sf vz țobâc

țobic sm vz țobâc

❍ȚOBÎC sm., ȚOBÎCĂ sf. 🐙 👉 ȚOABĂ.

ȚOBÎC, țobîci, s. m. (Regional) Țoabă.

ȚOBÎC, țobîci, s. m. (Entom.; reg.) Țoabă.

Sinonime

ȚOBÂC s. v. țoabă.

țobîc s. v. ȚOABĂ.

Arhaisme și regionalisme

țiboacă, țiboci, s.f. (reg.) veveriță.

țobâc, țobâci, s.m. (reg.) 1. țânțar mic, negru; țoabă. 2. viespe-de-drumuri. 3. epitet pentru cineva îndrăzneț, supărător.

Intrare: țiboacă
țiboacă substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țiboacă
  • țiboaca
plural
  • țiboace
  • țiboacele
genitiv-dativ singular
  • țiboace
  • țiboacei
plural
  • țiboace
  • țiboacelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țibucă
  • țibuca
plural
  • țibuce
  • țibucele
genitiv-dativ singular
  • țibuce
  • țibucei
plural
  • țibuce
  • țibucelor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țimboc
  • țimbocul
plural
  • țimboci
  • țimbocii
genitiv-dativ singular
  • țimboc
  • țimbocului
plural
  • țimboci
  • țimbocilor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tiboc
  • tibocul
plural
  • tiboci
  • tibocii
genitiv-dativ singular
  • tiboc
  • tibocului
plural
  • tiboci
  • tibocilor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țiboc
  • țibocul
plural
  • țiboci
  • țibocii
genitiv-dativ singular
  • țiboc
  • țibocului
plural
  • țiboci
  • țibocilor
vocativ singular —
plural —
țiboncă substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țiboncă
  • țibonca
plural
  • țibonce
  • țiboncele
genitiv-dativ singular
  • țibonce
  • țiboncei
plural
  • țibonce
  • țiboncelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țibocă
  • țiboca
plural
  • țiboce
  • țibocele
genitiv-dativ singular
  • țiboce
  • țibocei
plural
  • țiboce
  • țibocelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: țobâc
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țobâc
  • țobâcul
  • țobâcu‑
plural
  • țobâci
  • țobâcii
genitiv-dativ singular
  • țobâc
  • țobâcului
plural
  • țobâci
  • țobâcilor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țăbuc
  • țăbucul
plural
  • țăbuci
  • țăbucii
genitiv-dativ singular
  • țăbuc
  • țăbucului
plural
  • țăbuci
  • țăbucilor
vocativ singular —
plural —
țobâcă substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țobâcă
  • țobâca
plural
  • țobâce
  • țobâcele
genitiv-dativ singular
  • țobâce
  • țobâcei
plural
  • țobâce
  • țobâcelor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țobic
  • țobicul
plural
  • țobici
  • țobicii
genitiv-dativ singular
  • țobic
  • țobicului
plural
  • țobici
  • țobicilor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâmbuc
  • țâmbucul
plural
  • țâmbuci
  • țâmbucii
genitiv-dativ singular
  • țâmbuc
  • țâmbucului
plural
  • țâmbuci
  • țâmbucilor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâbic
  • țâbicul
plural
  • țâbici
  • țâbicii
genitiv-dativ singular
  • țâbic
  • țâbicului
plural
  • țâbici
  • țâbicilor
vocativ singular —
plural —
țiboacă substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țiboacă
  • țiboaca
plural
  • țiboace
  • țiboacele
genitiv-dativ singular
  • țiboace
  • țiboacei
plural
  • țiboace
  • țiboacelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țiboacă, țiboacesubstantiv feminin

etimologie:

țobâc, țobâcisubstantiv masculin

regional
  • 1. entomologie Țoabă. MDA2 CADE DLRLC DLRM
    sinonime: țoabă
  • 2. entomologie (În forma țiboacă) Viespe-de-drumuri (Pompilus viaticus). MDA2
    sinonime: țoabă
  • 3. Epitet pentru o persoană (mai ales pentru un copil) cu purtări îndrăznețe, supărătoare. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.