8 definiții pentru țiboacă
Explicative DEX
țiboacă1 sf [At: ALR I, 173/285 / V: ~bocă sf, țiboc sm, ~oucă[1], țibucă, țimboc sm / Pl: ~ace, ~aci / E: mg cibóka] (Trs) Veveriță (Sciurus vulgaris).
- Referința încrucișată (care este greșit ordonată alfabetic) recomandă această variantă în forma: țiboncă — LauraGellner
tiboc[1] sm vz țiboacă
- Variantă care nu figurează la intrarea principală. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țiboc sm vz țiboacă1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țibocă1 sf vz țiboacă1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țiboncă[1] sf vz țiboacă1
- În definiția principală, această variantă este tipărită: țiboucă — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țibucă sf vz țiboacă1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țimboc sm vz țiboacă1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
țiboacă, țiboci, s.f. (reg.) veveriță.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: țiboacă
țiboacă substantiv feminin
| substantiv feminin (F4) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
țibucă substantiv feminin
| substantiv feminin (F4) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
țimboc substantiv masculin
| substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
tiboc substantiv masculin
| substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
țiboc substantiv masculin
| substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
țiboncă substantiv feminin
| substantiv feminin (F4) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
țibocă substantiv feminin
| substantiv feminin (F4) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
țiboacă, țiboacesubstantiv feminin
- 1. (Sciurus vulgaris) MDA2sinonime: veveriță
etimologie:
- cibóka MDA2
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.