15 definiții pentru țiț țiț-țiț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚIȚ interj. (Reg.) Cuvânt care redă chițăitul șoarecelui. ◊ Expr. Nici țiț = niciun cuvânt, nici cârc, nici pis. – Onomatopee.

țiț1 i [At: POEN. – AAR. – HILL, V. I, 142r/46 / E: fo] (Rar) În zadar! Si: aș! (2).

țiț3 [At: CHEST. V, 77/27 / V: ~iț i / E: mg cic] 1 i (Trs; și repetat) Strigăt cu care se cheamă pisica Si: pis2, (reg) țițică1, țițirușcă, țițuța. 2 i (Trs; îe) Nici ~ Nici un cuvânt. 3 s (Reg; îcs) De-a ~u De-a prinsul. 4 s (Reg; îcs) De-a ~ Numele unui joc la care participă șapte fete grupate perechi, cea rămasă singură trebuind să-și găsească perechea.

țiț5 s [At: (a.778) FURNICĂ, I. C. 87 / Pl: ? / E: ns cf ngr τσίτι „creton”] (Îvr) Nume dat unei țesături de bumbac.

ȚIȚ interj. Cuvânt care redă chițăitul șoarecelui. ◊ Expr. Nici țiț = nici un cuvânt, nici cârc, nici pis. – Onomatopee.

ȚIȚ interj. (Regional) Onomatopee care redă chițăitul șoarecilor. ◊ Expr. Nici țiț = nici un cuvînt, nici cîrc, nici pis. Bieții băieți bine vedeau, dar nu grămușdau (= ziceau) nici țiț, știind bine că numai ei făcură pe tată-său s-o aducă-n casă [pe mama vitregă]. RETEGANUL, P. I 43.

ȚIȚ interj. (se folosește pentru a imita sunetul produs de șoarece). /Onomat.

țițiț i vz țiț2[1]

  1. Cuv. țiț2 te trimite la țița1; aici nu este consemnată varianta de față — LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țiț/țiț-țíț (reg.) interj.

țiț/țiț-țíț interj.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: țiț
țiț interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • țiț
țiț-țiț interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • țiț-țiț

țiț țiț-țiț

  • 1. regional Cuvânt care redă chițăitul șoarecelui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: chiț
    • 1.1. expresie Nici țiț = niciun cuvânt, nici cârc, nici pis.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Bieții băieți bine vedeau, dar nu grămușdau (= ziceau) nici țiț, știind bine că numai ei făcură pe tată-său s-o aducă-n casă [pe mama vitregă]. RETEGANUL, P. I 43.
        surse: DLRLC

etimologie: