țesător, ~oare [At: ST. LEX. 56^r2/1 / V: (îrg) țeset~ / Pl: (1) ~i, ~oare, (4) ~i / E: țese + -ător] 1-2 smf, a (Persoană) care țese (1). 3 smf Muncitor care lucrează la un război de țesut. 4 sf (Rar) Război de țesut.

țesătorie sf [At: DRLU / V: (înv) țese~ / Pl: ~ii / E: țesător + -ie] 1 Meseria țesătorului (1) Si: (nob) țesărie (1), (îrg) țesătură (1). 2-8 Țesere (1-7). 9 Atelierul țesătorului (1) Si: (nob) țesărie (9). 10-11 (Secție într-o) întreprindere în care se fac diferite țesături (11) Si: (nob) țesărie (10-11). 12 (Csc) Diferite sortimente de țesături (10).

țesetor, ~oare s vz țesător

țesetorie sf vz țesătorie

ȚESĂTOR sm., ȚESĂTOARE sf. ⛓ Cel ce, aceea care țese: băiatul a intrat învățăcel la un țesător de pînză (MAR.); Ție-ți trebue țesătoare, Ea se culcă tot cu soare Și se scoală ’n ziua mare (IK.-BRS.).

ȚESĂTORIE sf. ⛓ 1 Arta, meșteșugul țesutului ¶ 2 Atelier, fabrică unde se fac diferite țesături ¶ 3 Diferite mărfuri de țesături [țesător].

ȚESĂTOARE, țesători, s. f. (Învechit) Război de țesut. Iarna toarce la fuioare, Țese firu-n țesătoare. ALECSANDRI, T. 272.

ȚESĂTOR, -OARE, țesători, -oare, s. m. și f. Persoană care țese, care se ocupă cu meșteșugul țesutului; muncitor care lucrează la un război de țesut. Cînd ițele sînt groase și spata rară în dinți, pînza rămîne plină de noduri, iară nodul în pînză nu-i cinstea țesătoarei. SLAVICI, N. I 54. Foaie verde odoleană, Asta-i mîndra mîndruleană, Țesătoarea pînzelor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 423. ◊ Fig. Toamna, mîndră țesătoare, Pune furca-n brîul ei. ALECSANDRI, P. A. 156. ♦ (Adjectival) Care țese mult, bine, cu hărnicie. Nu-ți iau fata acasă, Că fata e vrăjitoare, Nu e d-alea țesătoare. HODOȘ, P. P. 148.

ȚESĂTORIE, țesătorii, s. f. 1. Arta, meșteșugul țesutului. 2. Atelier, fabrică unde se fac țesături.

femeie-țesător s. f. 1966 țesătoare v. femeie-profesor (din femeie + țesător)

ȚESĂTOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. 1) Muncitor specializat în operații de țesătorie. 2) Persoană care lucrează la un război de țesut. /a țese + suf. ~ător

ȚESĂTORIE ~i f. 1) la sing. Tehnica și arta confecționării țesăturilor. 2) la sing. Meseria de țesător. 3) Întreprindere în care se produc țesături. 4) la sing. Ramură industrială pentru fabricarea țesăturilor. /țesător + suf. ~ie

țesător m. cel ce țese.

țesătorie f. meseria țesătorului.

țesătór, -oáre s. Acela care țese.

țesătoríe f. Meseria saŭ atelieru țesătoruluĭ.

țesătoare² (război de țesut) (rar) s. f., g.-d. art. țesătorii; pl. țesători

țesător s. m., pl. țesători

țesătorie s. f., art. țesătoria, g.-d. art. țesătoriei; (ateliere) pl. țesătorii, art. țesătoriile (desp. -ri-i-)

țesătoare¹ (război de țesut) (rar) s. f., g.-d. art. țesătorii; pl. țesători

țesător s. m., pl. țesători

țesătorie s. f., art. țesătoria, g.-d. art. țesătoriei; (ateliere) pl. țesătorii, art. țesătoriile

țesătoare (război de țesut) s. f., g.-d. art. țesătorii; pl. țesători

țesător s. m., pl. țesători

țesătorie s. f., art. țesătoria, g.-d. art. țesătoriei; pl. țesătorii, art. țesătoriile

ȚESĂTOR s. (prin Transilv. și Ban.) tocaci. (E de profesie ~.)

ȚESĂTORIE s. v. țesut.

ȚESĂTOR s. (prin Transilv. și Ban.) tocaci. (E de profesie ~.)

ȚESĂTORIE s. țesut, (înv.) țesătură. (Învață ~ )