ȚESĂTOR, -OARE, țesători, -oare, s. m. și f. Persoană care țese, care se ocupă cu meșteșugul țesutului; muncitor care lucrează la un război de țesut. Cînd ițele sînt groase și spata rară în dinți, pînza rămîne plină de noduri, iară nodul în pînză nu-i cinstea țesătoarei. SLAVICI, N. I 54. Foaie verde odoleană, Asta-i mîndra mîndruleană, Țesătoarea pînzelor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 423. ◊ Fig. Toamna, mîndră țesătoare, Pune furca-n brîul ei. ALECSANDRI, P. A. 156. ♦ (Adjectival) Care țese mult, bine, cu hărnicie. Nu-ți iau fata acasă, Că fata e vrăjitoare, Nu e d-alea țesătoare. HODOȘ, P. P, 148.