11 definiții pentru țesător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚESĂTÓR, -OÁRE, țesători, -oare, s. m. și f. Persoană care țese, care se ocupă cu meșteșugul țesutului; muncitor care lucrează la un război de țesut. – Țese + suf. -ător.

ȚESĂTÓR, -OÁRE, țesători, -oare, s. m. și f. Persoană care țese, care se ocupă cu meșteșugul țesutului; muncitor care lucrează la un război de țesut. – Țese + suf. -ător.

țesător, ~oare [At: ST. LEX. 56r2/1 / V: (îrg) țeset~ / Pl: (1) ~i, ~oare, (4) ~i / E: țese + -ător] 1-2 smf, a (Persoană) care țese (1). 3 smf Muncitor care lucrează la un război de țesut. 4 sf (Rar) Război de țesut.

ȚESĂTÓR, -OÁRE, țesători, -oare, s. m. și f. Persoană care țese, care se ocupă cu meșteșugul țesutului; muncitor care lucrează la un război de țesut. Cînd ițele sînt groase și spata rară în dinți, pînza rămîne plină de noduri, iară nodul în pînză nu-i cinstea țesătoarei. SLAVICI, N. I 54. Foaie verde odoleană, Asta-i mîndra mîndruleană, Țesătoarea pînzelor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 423. ◊ Fig. Toamna, mîndră țesătoare, Pune furca-n brîul ei. ALECSANDRI, P. A. 156. ♦ (Adjectival) Care țese mult, bine, cu hărnicie. Nu-ți iau fata acasă, Că fata e vrăjitoare, Nu e d-alea țesătoare. HODOȘ, P. P, 148.

ȚESĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Muncitor specializat în operații de țesătorie. 2) Persoană care lucrează la un război de țesut. /a țese + suf. ~ător

țesătór, -oáre s. Acela care țese.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țesătór s. m., pl. țesătóri

țesătór s. m., pl. țesătóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚESĂTÓR s. (prin Transilv. și Ban.) tocaci. (E de profesie ~.)

ȚESĂTOR s. (prin Transilv. și Ban.) tocaci. (E de profesie ~.)

Intrare: țesător
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țesător
  • țesătorul
  • țesătoru‑
plural
  • țesători
  • țesătorii
genitiv-dativ singular
  • țesător
  • țesătorului
plural
  • țesători
  • țesătorilor
vocativ singular
  • țesătorule
plural
  • țesătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țesător, -oare țesătoare

  • 1. Persoană care țese, care se ocupă cu meșteșugul țesutului; muncitor care lucrează la un război de țesut.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Cînd ițele sînt groase și spata rară în dinți, pînza rămîne plină de noduri, iară nodul în pînză nu-i cinstea țesătoarei. SLAVICI, N. I 54.
      surse: DLRLC
    • Foaie verde odoleană, Asta-i mîndra mîndruleană, Țesătoarea pînzelor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 423.
      surse: DLRLC
    • figurat Toamna, mîndră țesătoare, Pune furca-n brîul ei. ALECSANDRI, P. A. 156.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (și) adjectival Care țese mult, bine, cu hărnicie.
      exemple
      • Nu-ți iau fata acasă, Că fata e vrăjitoare, Nu e d-alea țesătoare. HODOȘ, P. P, 148.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Țese + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09