17 definiții pentru țăruș țărușă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚĂRÚȘ, țăruși, s. m. Par scurt, ascuțit la un capăt, care se înfige în pământ și care servește pentru a fixa sau a lega ceva de el sau pentru a stabili un hotar, o linie de demarcație etc. – Et. nec.

ȚĂRÚȘ, țăruși, s. m. Par scurt, ascuțit la un capăt, care se înfige în pământ și care servește pentru a fixa sau a lega ceva de el sau pentru a stabili un hotar, o linie de demarcație etc. – Et. nec.

țăruș [At: BIBLIA (1688), 1761/49 / V: (înv) țer~ smn, (îvr) țir~, (reg) țur~ sm / Pl: ~i sm, (reg) ~e, ~uri sn / E: ns cf alb thurr „a împleti nuiele la gard”] 1 sm Bucată scurtă de lemn sau de metal, ascuțită la un capăt, care se înfige în pământ și care este folosită pentru a lega sau a fixa ceva de ea Si: pălimar, pociumb, poteraș, pripon1, săcăluș, stănog, șteamp1, țepăruie (1), (reg) țuleap (1). 2 sm (Îe) A bate ~ A-și întinde cortul. 3 sm (Îae) A-și face tabără. 4 sm (Îae) A se stabili undeva. 5 sm (Reg) Unealtă cu vârf ascuțit cu care se fac găuri în pământ pentru înfipt aracii la vie, pentru semănatul porumbului etc. Si: (reg) chitonag2, par1, țeapă (10), țepușă (9). 6 sm Fiecare dintre parii care se înfig în pământ, servind ca element de susținere, de fixare în diferite construcții rudimentare etc. Si: (îvp) pociumb, (reg) țap (23), țeapă (1), țuiac (2), țuleap (2). 7 sm Par1 înfipt în pământ în mijlocul unei arii, de care sunt legați caii folosiți la treierat Si: (pop) steajăr. 8 sm (Îe) A-și strânge funia de ~ A îmbătrâni. 9 sm (Îae) A-și aștepta moartea. 10 sm Par1 scurt și gros care se înfige în pământ (pe o movilă), pentruva marca hotarul dintre două proprietăți Si: (reg) țuleap (3). 11 sm Par1 scurt și gros înfipt în pământ pentru a servi la măsurarea unui teren Si: (reg) țuleap (4). 12 sn (Trs) Par1 înfipt în pământ, având din loc în loc crăcane scurte, pe care se pun, la țară, oalele spălate ca să se usuce Si: prepeleac. 13 s (Reg) Par1 care se înfige în vârful clăii de fân pentru ca vântul să nu împrăștie fânul. 14 s (Reg) Fiecare dintre parii care se înfig în vârful caselor țărănești, la cele două capete ale acoperișului, pentru a fixa leațul cel mai de sus al scheletului acoperișului Si: (reg) săgeată, țeapă (14), țulifendru. 15 s (Reg) Fiecare dintre cei patru stâlpi ai stăvilarului morii, care se bat în fundul gârlei Si: (reg) bogdan2, țeapă (16), țuleap (5). 16 s (Reg) Butucul nicovalei de bătut coasa Si: (reg) țărușel (3). 17 sm (Reg) Fiecare dintre cele patm lumânări care se pun în patru colțuri, la capul și la picioarele mortului. 18 s (Mai ales art) Numele unui dans popular. corectată

ȚĂRÚȘ, țăruși, s. m. Par scurt și ascuțit la un capăt, care se înfige în pămînt și servește pentru a se fixa sau a se lega ceva de el sau pentru a stabili un hotar, o linie. Inginerii tîrau lanțuri și băteau țăruși. C. PETRESCU, R. DR. 184. Toată averea-i era o coșniță, o manta, niște hîrburi și un pat de scînduri făcut pe țăruși bătuți în pămînt. DUNĂREANU, N. 16. Luai șaua și desagii din spetele Pisicuții și o priponii de un țăruș. HOGAȘ, M. N. 66. Chiajna... adăsta pe boierii moldoveni într-un falnic cort rotat de covor alb, cusut cu fir și legat jur împrejur cu țăruși poleiți. ODOBESCU, S. I 173. ◊ Expr. (Popular) A i se strînge (cuiva) funia de țăruș = a i se apropia (cuiva) sfîrșitul vieții, a îmbătrîni. – Variantă: țărúșă (RUSSO, S. 93, TEODORESCU, P. P. 477) s. f.

ȚĂRÚȘ ~i m. Par scurt și subțire, care se bate în pământ și servește pentru a lega ceva de el sau ca semn de demarcație. ~ de pichetaj. /Cuv. autoht.

țăruș m. 1. par mic ce se bate în pământ; 2. priponul calului. [Origină necunoscută].

țărúș m. (orig. neșt.). Par mic înfipt în pămînt (de legat o vită, pînza cortuluĭ ș. a.), jalon.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚĂRÚȘ s. pripon, (înv. și pop.) pociumb, (reg.) poteraș, stănog, (Ban.) pălimar, (Maram., Transilv., Ban. și Olt.) șteamp. (~ul se înfige în pământ.)

ȚĂRUȘ s. pripon, (înv. și pop.) pociumb, (reg.) poteraș, stănog, (Ban.) pălimar, (Maram., Transilv., Ban. și Olt.) șteamp. (~ se înfige în pămînt.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

țărúș (-și), s. m. – Par, prăjină, băț. Origine necunoscută. Apropierea de sl. cerŭ, cf. cer (Cihac, II, 432; Conev 49), sau de la lat. terrĕus (Giuglea, Dacor., II, 327; REW 8673a) nu reprezintă interes. Apare din sec. XVII. Ar putea fi un der. de la tarac, taraș „par”, dar fonetismul este dificil.

Intrare: țăruș
țăruș1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țăruș
  • țărușul
  • țărușu‑
plural
  • țăruși
  • țărușii
genitiv-dativ singular
  • țăruș
  • țărușului
plural
  • țăruși
  • țărușilor
vocativ singular
plural
țăruș2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: IVO-III
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țăruș
  • țărușul
plural
  • țărușe
  • țărușele
genitiv-dativ singular
  • țăruș
  • țărușului
plural
  • țărușe
  • țărușelor
vocativ singular
plural
țărușă substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țărușă
  • țărușa
plural
  • țăruși
  • țărușile
genitiv-dativ singular
  • țăruși
  • țărușii
plural
  • țăruși
  • țărușilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țăruș țărușă

  • 1. Par scurt, ascuțit la un capăt, care se înfige în pământ și care servește pentru a fixa sau a lega ceva de el sau pentru a stabili un hotar, o linie de demarcație etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Inginerii tîrau lanțuri și băteau țăruși. C. PETRESCU, R. DR. 184.
      surse: DLRLC
    • Toată averea-i era o coșniță, o manta, niște hîrburi și un pat de scînduri făcut pe țăruși bătuți în pămînt. DUNĂREANU, N. 16.
      surse: DLRLC
    • Luai șaua și desagii din spetele Pisicuții și o priponii de un țăruș. HOGAȘ, M. N. 66.
      surse: DLRLC
    • Chiajna... adăsta pe boierii moldoveni într-un falnic cort rotat de covor alb, cusut cu fir și legat jur împrejur cu țăruși poleiți. ODOBESCU, S. I 173.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie popular A i se strânge (cuiva) funia de țăruș = a i se apropia (cuiva) sfârșitul vieții.
      surse: DLRLC sinonime: îmbătrâni

etimologie: