2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚẮRMUR s. n. v. țărm.

ȚĂRM, țărmuri, s. n. Fâșie de pământ de-a lungul unei ape mari; p. ext. regiune de lângă o apă mare. ♦ Fig. Tărâm, ținut, meleag. [Var.: (înv.) țắrmur, țắrmure s. n.] – Din țărmur (înv., probabil < lat.).

ȚĂRM, țărmuri, s. n. Fâșie de pământ de-a lungul unei ape mari; p. ext. regiune de lângă o apă mare. ♦ Fig. Tărâm, ținut, meleag. [Var.: (înv.) țắrmur, țắrmure s. n.] – Din țărmur (înv., probabil < lat.).

ȚẮRMURE s. n. v. țărm.

țărm sn [At: CORESI, EV. 237 / V: (îrg) ~ur snm, ~ure smnf (înv) țermure, (reg) ~or, ~ore sn, țârmure, (îvr) țârm sn, țarmură sf / S și: țerm / Pl: ~uri, (înv) ~ure, (asr) ~i sm / E: sgp țărmuri al lui țărmur, țărmur pbl ml *termulus cf lat terminus] 1 Fâșie de pământ de-a lungul unei ape (mari), mai ales lângă mare Si: coastă1 (27), faleză (1), liman, litoral, mal1, margine, plajă, pristaniște, râpă1, schele, vad. 2 (Pex) Regiune situată lângă o întindere de apă. 3 (Pgn) Ținut1 (21). 4 (Fig) Limită. 5 (Fig) Parte a unei suprafețe de teren, a unui teritoriu, aflată la margine. 6 (Îla) Fără de ~uri Fără margini Si: nemărginit, nețărmurit. 7 (Îrg) Coastă abruptă a unui deal Si: râpă. 8 (Îrg) Prăpastie. 9 (îrg) Ridicătură de pământ. 10 (Îrg) Coamă de deal. 11 (Îrg) Deal abrupt. 12 (Îrg) Munte. 13 (Reg; îs) Țârmure de neauă Troian1. 14 (Reg; îf țărmur, țărmure) Ridicătură de pământ în mijlocul unei ape. 15 (Îaf) Insulă pe un lac. 16 (Reg; îf țârmure) Zăgaz la moară.

ȚĂRM, țărmuri, s. n. 1. Fîșie îngustă de pămînt de-a lungul unei ape mari, mai ales de-a lungul unei mări (v. mal); p. ext. regiune de lîngă o apă (mai ales de lîngă o mare). Lîngă țărmul tristei mări M-am oprit pe-o stîncă. TOPÎRCEANU, B. 84. Dunărea, lărgită, taie o curbă în țărmul romînesc. VLAHUȚĂ, R. P. 7. La un semn, un țărm de altul, legînd vas de vas, se leagă. EMINESCU, O. I 144. ◊ Fig. Către nici un țărm al vieții n-am s-ajung să odihnesc. MACEDONSKI, O. I 95. 2. Fig. Ținut, tărîm. Lună, tu, stăpîn-a mării... Cîte țărmuri înflorite, ce palate și cetăți Străbătute de-al tău farmec ție singură-ți arăți! EMINESCU, O. I 130. Eu sînt în voia soartei un vecinic călător... Purtat printre popoare din țărmuri depărtate. ALECSANDRI, T. II 80. – Pl. și: (m.) țărmi (NECULUȚĂ, Ț. D. 31, MACEDONSKI, O. III 3). – Variante: țắrmur (GORJAN, H. I 41), țắrmure (SLAVICI, O. I 222, RUSSO, O. 105) s. m.

ȚĂRM ~uri n. 1) Fâșie de pământ de-a lungul unei ape mari; liman. ◊ ~ul mării litoral. 2) fig. Regiune alăturată unei astfel de fâșii. ~ul de nord. /Din țărmur înv.

țărm(ure) n. 1. marginea unei mări, a unui fluviu, rîu, lac; 2. fig. limită: pe țărmul scurtei vieți AL. [Lat. TERMINUS (printr’o formă intermediară *TERMULUS); forma țărm e abstrasă din pl. țărmuri].

țărm n, pl. urĭ (lat. *térmulus [var. din termen și términus], termin, hotar, de unde s’a făcut *țărmur, țărmurĭ m., apoĭ, după mal, malurĭ, s’a făcut un sing. neutru țărm. Cp. cu ram și ramură). Rar. Mal (de mare, de rîŭ, de lac): luntrea a ajuns la țărm. – În L. V. m. țărmure, pl. art. țărmuriĭ. Rar țermure. Și azĭ scriŭ uniĭ țerm.[1]

  1. În original, tipărit greșit: (... Cp. cu arm și ramură)... LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arată toate definițiile

Intrare: țărmur
țărmur
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țărm
țărm1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țărm
  • țărmul
  • țărmu‑
plural
  • țărmuri
  • țărmurile
genitiv-dativ singular
  • țărm
  • țărmului
plural
  • țărmuri
  • țărmurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țărmur
  • țărmurul
  • țărmuru‑
plural
  • țărmure
  • țărmurele
genitiv-dativ singular
  • țărmur
  • țărmurului
plural
  • țărmure
  • țărmurelor
vocativ singular
plural
țărmure substantiv neutru
substantiv neutru (N30)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țărmure
  • țărmurele
plural
  • țărmure
  • țărmurele
genitiv-dativ singular
  • țărmure
  • țărmurelui
plural
  • țărmure
  • țărmurelor
vocativ singular
plural
țărm2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țărm
  • țărmul
  • țărmu‑
plural
  • țărmi
  • țărmii
genitiv-dativ singular
  • țărm
  • țărmului
plural
  • țărmi
  • țărmilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țărm țărmur țărmure

  • 1. Fâșie de pământ de-a lungul unei ape mari.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: țărmurel attach_file 4 exemple
    exemple
    • Lîngă țărmul tristei mări M-am oprit pe-o stîncă. TOPÎRCEANU, B. 84.
      surse: DLRLC
    • Dunărea, lărgită, taie o curbă în țărmul romînesc. VLAHUȚĂ, R. P. 7.
      surse: DLRLC
    • La un semn, un țărm de altul, legînd vas de vas, se leagă. EMINESCU, O. I 144.
      surse: DLRLC
    • figurat Către nici un țărm al vieții n-am s-ajung să odihnesc. MACEDONSKI, O. I 95.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Regiune de lângă o apă mare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • exemple
      • Lună, tu, stăpîn-a mării... Cîte țărmuri înflorite, ce palate și cetăți Străbătute de-al tău farmec ție singură-ți arăți! EMINESCU, O. I 130.
        surse: DLRLC
      • Eu sînt în voia soartei un vecinic călător... Purtat printre popoare din țărmuri depărtate. ALECSANDRI, T. II 80.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • învechit țărmur (probabil din limba latină).
    surse: DEX '09 DEX '98