5 definiții pentru țăpuc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚĂPÚC, țăpuci, s. m. (Reg.) Diminutiv al lui țap (1). – Țap + suf. -uc.

ȚĂPÚC, țăpuci, s. m. (Reg.) Diminutiv al lui țap (1). – Țap + suf. -uc.

țăpuc sm [At: (a. 1820) IORGA, S. D. XXI, 522 / Pl: ~uci / E: țap + -uc] 1-2 (Reg; șhp) Țăpușor (1-2). 3 (Dep) Epitet dat unei persoane a cărei figură este asemănătoare cu a unui țap (1).

ȚĂPÚC, țăpuci, s. m. Diminutiv al lui țap (1). Un țăpuc aștepta cu răbdare și curtenitor. La CADE.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țăpúc (reg.) s. m., pl. țăpúci

Intrare: țăpuc
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țăpuc
  • țăpucul
  • țăpucu‑
plural
  • țăpuci
  • țăpucii
genitiv-dativ singular
  • țăpuc
  • țăpucului
plural
  • țăpuci
  • țăpucilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țăpuc

etimologie:

  • Țap + sufix -uc.
    surse: DEX '98 DEX '09