2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚĂNDURÍCĂ s. f. v. țăndărică.

ȚĂNDURÍCĂ s. f. v. țăndărică.

ȚĂNDĂRÍCĂ, (1) țăndărele, s. f., (2) țăndărică, s. m. și f. 1. S. f. Diminutiv al lui țandără; așchiuță, surcică. 2. S. m. și f. Fig. Om mic de statură; copil. [Var.: (reg.) țăndurícă s. f.] – Țandără + suf. -ică.

țăndări [At: POLIZU / V: ~dur~, (reg) țân~ (Pl: țândărele) / Pl: ~rele / E: țandără + -ică] 1-2 sf (Șhp) Țandără (1) (mică) Si: așchiuță, surcică, (rar) țăndărice (1-2), țăndăruță (1-2). 3 sf Așchiuță care intră sub piele sau sub unghie. 4 snm (Fig) Om mic de statură. 5 snm (Fig) Copil.

țândări sf vz țăndărică

ȚĂNDĂRÍCĂ, țăndărele, s. f. Diminutiv al lui țandără; așchiuță, surcică. ♦ Fig. (și s. m.) Om mic de statură; copil. [Var.: (reg.) țăndurícă s. f.] – Țandără + suf. -ică.

ȚĂNDĂRÍCĂ, țăndărele, s. f. Diminutiv al lui țandără; așchiuță, surcea. ♦ Fig. Om mic de stat; copil. – Variantă: țăndurícă (GOROVEI, C. 313) s. f.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țăndurícă (= țăndărică „așchie”) s. f. (pl. țăndurele)

țăndărícă1 (așchie mică) s. f., g.-d. art. țăndărélei; pl. țăndăréle, art. țăndărélele

țăndărícă s. f., g.-d. art. țăndărélei; pl. țăndăréle

Intrare: țăndurică
țăndurică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țăndărică (țandără)
țăndărică1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țăndări
  • țăndărica
plural
  • țăndărele
  • țăndărelele
genitiv-dativ singular
  • țăndărele
  • țăndărelei
plural
  • țăndărele
  • țăndărelelor
vocativ singular
plural
țăndurică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țănduri
  • țăndurica
plural
  • țăndurele
  • țăndurelele
genitiv-dativ singular
  • țăndurele
  • țăndurelei
plural
  • țăndurele
  • țăndurelelor
vocativ singular
plural

țăndărică (țandără) țăndurică

etimologie:

  • Țandără + sufix -ică.
    surse: DEX '98 DEX '09