țăndărică [At: POLIZU / V: ~dur~, (reg) țân~ (Pl: țândărele) / Pl: ~rele / E: țandără + -ică] 1-2 sf (Șhp) Țandără (1) (mică) Si: așchiuță, surcică, (rar) țăndărice (1-2), țăndăruță (1-2). 3 sf Așchiuță care intră sub piele sau sub unghie. 4 snm (Fig) Om mic de statură. 5 snm (Fig) Copil.