2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țăhnire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: țăhni] 1 (Mol) Lătrat sacadat Si: chefnit. 2 (Reg; fig) Vorbire îndelungată. 3 (Reg; fig) Criticare a cuiva. 4 (Reg; fig) Țipăt (de durere, de necaz).

ȚĂHNÍ, pers. 3 țăhnește, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre câini) A lătra cu întreruperi (mai ales urmărind sălbăticiunile sau vânatul); a chefni. – Țah + suf. -(ă)ni.

ȚĂHNÍ, pers. 3 țăhnește, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre câini) A lătra cu întreruperi (mai ales urmărind sălbăticiunile sau vânatul); a chefni. – Țah + suf. -(ă)ni.

țăhni vi [At: NEGRUZZI, S. II, 264 / V: țeh~, țeheni, țâh~, țăgni / Pzi: ~nesc / E: țah + -(ă)ni] 1 (Mol; d. câini) A lătra cu întreruperi (mai ales urmărind sălbăticiunile sau vânatul) Si: a chefni (1), țăhăi (1), (reg) a țăhălui1 (1). 2 (Reg; fig) A vorbi mult. 3 (Reg; fig) A face cuiva observații. 4 (Reg; mai ales d. câini) A mârâi. 5 (Reg; fig) A țipa (de necaz, de durere).

ȚĂHNÍ, țăhnesc, vb. IV. Intranz. (Regional, despre cîini) A lătra cu întreruperi (mai ales urmărind sălbăticiunile sau vînatul); a chefni. Alți copoi, în altă parte, au prins a țăhni, adulmecînd altă sălbătăciune. SADOVEANU, D. P. 82. Cîntau și într-acolo cornuri și țăhneau înăbușit cînii. id. F. J. 373. Deprinde... Pre căpoieș s-alerge țăhnind după găină. NEGRUZZI, S. II 264.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țăhní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. țăhnéște, imperf. 3 sg. țăhneá; conj. prez. 3 să țăhneáscă

țăhní vb., ind. prez. 3 sg. țăhnéște, imperf. 3 sg. țăhneá; conj. prez. 3 sg. și pl. țăhneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: țăhnire
țăhnire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țăhnire
  • țăhnirea
plural
  • țăhniri
  • țăhnirile
genitiv-dativ singular
  • țăhniri
  • țăhnirii
plural
  • țăhniri
  • țăhnirilor
vocativ singular
plural
Intrare: țăhni
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țăhni
  • țăhnire
  • țăhnit
  • țăhnitu‑
  • țăhnind
  • țăhnindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • țăhnește
(să)
  • țăhnească
  • țăhnea
  • țăhni
  • țăhnise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • țăhnesc
(să)
  • țăhnească
  • țăhneau
  • țăhni
  • țăhniseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țăhni

  • 1. regional (Despre câini) A lătra cu întreruperi (mai ales urmărind sălbăticiunile sau vânatul).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: chefni lătra attach_file 3 exemple
    exemple
    • Alți copoi, în altă parte, au prins a țăhni, adulmecînd altă sălbătăciune. SADOVEANU, D. P. 82.
      surse: DLRLC
    • Cîntau și într-acolo cornuri și țăhneau înăbușit cînii. SADOVEANU, F. J. 373.
      surse: DLRLC
    • Deprinde... Pre căpoieș s-alerge țăhnind după găină. NEGRUZZI, S. II 264.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Țah + sufix -(ă)ni.
    surse: DEX '98 DEX '09