12 definiții pentru țăhni

Explicative DEX

ȚĂHNI, pers. 3 țăhnește, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre câini) A lătra cu întreruperi (mai ales urmărind sălbăticiunile sau vânatul); a chefni. – Țah + suf. -(ă)ni.

ȚĂHNI, pers. 3 țăhnește, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre câini) A lătra cu întreruperi (mai ales urmărind sălbăticiunile sau vânatul); a chefni. – Țah + suf. -(ă)ni.

țăhni vi [At: NEGRUZZI, S. II, 264 / V: țeh~, țeheni, țâh~, țăgni / Pzi: ~nesc / E: țah + -(ă)ni] 1 (Mol; d. câini) A lătra cu întreruperi (mai ales urmărind sălbăticiunile sau vânatul) Si: a chefni (1), țăhăi (1), (reg) a țăhălui1 (1). 2 (Reg; fig) A vorbi mult. 3 (Reg; fig) A face cuiva observații. 4 (Reg; mai ales d. câini) A mârâi. 5 (Reg; fig) A țipa (de necaz, de durere).

ȚĂHNI, țăhnesc, vb. IV. Intranz. (Regional, despre cîini) A lătra cu întreruperi (mai ales urmărind sălbăticiunile sau vînatul); a chefni. Alți copoi, în altă parte, au prins a țăhni, adulmecînd altă sălbătăciune. SADOVEANU, D. P. 82. Cîntau și într-acolo cornuri și țăhneau înăbușit cînii. id. F. J. 373. Deprinde... Pre căpoieș s-alerge țăhnind după găină. NEGRUZZI, S. II 264.

țăgni v vz țăhni

țâhni v vz țăhni

țeheni v vz țăhni1

țehni v vz țăhni

Ortografice DOOM

țăhni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. țăhnește, 3 pl. țăhnesc, imperf. 3 sg. țăhnea; conj. prez. 3 să țăhnească

țăhni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. țăhnește, imperf. 3 sg. țăhnea; conj. prez. 3 să țăhnească

țăhni vb., ind. prez. 3 sg. țăhnește, imperf. 3 sg. țăhnea; conj. prez. 3 sg. și pl. țăhnească

Sinonime

ȚĂHNI vb. v. chefni.

țăhni vb. v. CHEFNI.

Intrare: țăhni
verb (V401)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țăhni
  • țăhnire
  • țăhnit
  • țăhnitu‑
  • țăhnind
  • țăhnindu‑
singular plural
  • țăhnește
  • țăhniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țăhnesc
(să)
  • țăhnesc
  • țăhneam
  • țăhnii
  • țăhnisem
a II-a (tu)
  • țăhnești
(să)
  • țăhnești
  • țăhneai
  • țăhniși
  • țăhniseși
a III-a (el, ea)
  • țăhnește
(să)
  • țăhnească
  • țăhnea
  • țăhni
  • țăhnise
plural I (noi)
  • țăhnim
(să)
  • țăhnim
  • țăhneam
  • țăhnirăm
  • țăhniserăm
  • țăhnisem
a II-a (voi)
  • țăhniți
(să)
  • țăhniți
  • țăhneați
  • țăhnirăți
  • țăhniserăți
  • țăhniseți
a III-a (ei, ele)
  • țăhnesc
(să)
  • țăhnească
  • țăhneau
  • țăhni
  • țăhniseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țăgni
  • țăgnire
  • țăgnit
  • țăgnitu‑
  • țăgnind
  • țăgnindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • țăgnește
(să)
  • țăgnească
  • țăgnea
  • țăgni
  • țăgnise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • țăgnesc
(să)
  • țăgnească
  • țăgneau
  • țăgni
  • țăgniseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țeheni
  • țehenire
  • țehenit
  • țehenitu‑
  • țehenind
  • țehenindu‑
singular plural
  • țehenește
  • țeheniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țehenesc
(să)
  • țehenesc
  • țeheneam
  • țehenii
  • țehenisem
a II-a (tu)
  • țehenești
(să)
  • țehenești
  • țeheneai
  • țeheniși
  • țeheniseși
a III-a (el, ea)
  • țehenește
(să)
  • țehenească
  • țehenea
  • țeheni
  • țehenise
plural I (noi)
  • țehenim
(să)
  • țehenim
  • țeheneam
  • țehenirăm
  • țeheniserăm
  • țehenisem
a II-a (voi)
  • țeheniți
(să)
  • țeheniți
  • țeheneați
  • țehenirăți
  • țeheniserăți
  • țeheniseți
a III-a (ei, ele)
  • țehenesc
(să)
  • țehenească
  • țeheneau
  • țeheni
  • țeheniseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țâhni
  • țâhnire
  • țâhnit
  • țâhnitu‑
  • țâhnind
  • țâhnindu‑
singular plural
  • țâhnește
  • țâhniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țâhnesc
(să)
  • țâhnesc
  • țâhneam
  • țâhnii
  • țâhnisem
a II-a (tu)
  • țâhnești
(să)
  • țâhnești
  • țâhneai
  • țâhniși
  • țâhniseși
a III-a (el, ea)
  • țâhnește
(să)
  • țâhnească
  • țâhnea
  • țâhni
  • țâhnise
plural I (noi)
  • țâhnim
(să)
  • țâhnim
  • țâhneam
  • țâhnirăm
  • țâhniserăm
  • țâhnisem
a II-a (voi)
  • țâhniți
(să)
  • țâhniți
  • țâhneați
  • țâhnirăți
  • țâhniserăți
  • țâhniseți
a III-a (ei, ele)
  • țâhnesc
(să)
  • țâhnească
  • țâhneau
  • țâhni
  • țâhniseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țehni
  • țehnire
  • țehnit
  • țehnitu‑
  • țehnind
  • țehnindu‑
singular plural
  • țehnește
  • țehniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țehnesc
(să)
  • țehnesc
  • țehneam
  • țehnii
  • țehnisem
a II-a (tu)
  • țehnești
(să)
  • țehnești
  • țehneai
  • țehniși
  • țehniseși
a III-a (el, ea)
  • țehnește
(să)
  • țehnească
  • țehnea
  • țehni
  • țehnise
plural I (noi)
  • țehnim
(să)
  • țehnim
  • țehneam
  • țehnirăm
  • țehniserăm
  • țehnisem
a II-a (voi)
  • țehniți
(să)
  • țehniți
  • țehneați
  • țehnirăți
  • țehniserăți
  • țehniseți
a III-a (ei, ele)
  • țehnesc
(să)
  • țehnească
  • țehneau
  • țehni
  • țehniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țăhni, țăhnescverb

regional
  • 1. (Despre câini) A lătra cu întreruperi (mai ales urmărind sălbăticiunile sau vânatul). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Alți copoi, în altă parte, au prins a țăhni, adulmecînd altă sălbătăciune. SADOVEANU, D. P. 82. DLRLC
    • format_quote Cîntau și într-acolo cornuri și țăhneau înăbușit cînii. SADOVEANU, F. J. 373. DLRLC
    • format_quote Deprinde... Pre căpoieș s-alerge țăhnind după găină. NEGRUZZI, S. II 264. DLRLC
  • 2. figurat A vorbi mult. MDA2
  • 3. figurat A face cuiva observații. MDA2
  • 4. (Mai ales despre câini) Mârâi. MDA2
    sinonime: mârâi
  • 5. figurat A țipa (de necaz, de durere). MDA2
    sinonime: țipa
etimologie:
  • Țah + -(ă)ni. DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.