10 definiții pentru țârlâitură țurluitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚÂRLÂITÚRĂ, țârlâituri, s. f. (Rar) Cântare monotonă și puțin armonioasă dintr-un instrument muzical. [Pr.: -lă-i-] – Țârlâi + suf. -tură.

țârlâitu sf [At: ALECSANDRI, T. 79 / P: ~lâ-i / V: țirlii~ / Pl: ~ri / E: țârlâi2 + -itură] 1 Șir de sunete monotone și puțin armonioase produse de un instrument muzical Si: țârlâit (1), (rar) țârlâială. 2 Șuier prelung (și ascuțit) scos de unele păsări Si: țârlâit (2). corectată

ȚÂRLÂITÚRĂ, țârlâituri, s. f. Cântare monotonă și puțin armonioasă dintr-un instrument muzical. [Pr.: -lâ-i-] – Țârlâi + suf. -tură.

țirliitu sf vz țârlâitură

ȚÎRLÎITÚRĂ, țîrlîituri, s. f. Cîntare monotonă și puțin armonioasă dintr-un instrument muzical. (Atestat în forma țurluitură) A început... a-l mustra... cum de el, om bătrîn... și să-l cuprindă așa jocul cînd aude o țurluitură de fluier. SBIERA, P. 9. – Variantă: țurluitúră s. f.

ȚURLUITÚRĂ s. f. v. țîrlîitură.

țărlăitură f. cântec monoton: țărlăituri țigănești AL.

țîrlîitúră f., pl. ĭ (d. țîrlîĭ). Șuĭerătură tremurătoare (a păsărelelor). Iron. Cîntec țîrîit și urît: țîrlîiturĭ nemțeștĭ (Al.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țârlâitúră (rar) (-lâ-i-) s. f., g.-d. art. țârlâitúrii; pl. țârlâitúri

țârlâitúră s. f. (sil. -lâ-i), g.-d. art. țârlâitúrii; pl. țârlâitúri

Intrare: țârlâitură
țârlâitură substantiv feminin
  • silabație: țâr-lâ-i-tu-ră
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țârlâitu
  • țârlâitura
plural
  • țârlâituri
  • țârlâiturile
genitiv-dativ singular
  • țârlâituri
  • țârlâiturii
plural
  • țârlâituri
  • țârlâiturilor
vocativ singular
plural
țurluitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țurluitu
  • țurluitura
plural
  • țurluituri
  • țurluiturile
genitiv-dativ singular
  • țurluituri
  • țurluiturii
plural
  • țurluituri
  • țurluiturilor
vocativ singular
plural

țârlâitură țurluitură

  • 1. rar Cântare monotonă și puțin armonioasă dintr-un instrument muzical.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • A început... a-l mustra... cum de el, om bătrîn... și să-l cuprindă așa jocul cînd aude o țurluitură de fluier. SBIERA, P. 9.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Țârlâi + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09