ȚÎRLÎITURĂ, țîrlîituri, s. f. Cîntare monotonă și puțin armonioasă dintr-un instrument muzical. (Atestat în forma țurluitură) A început... a-l mustra... cum de el, om bătrîn... și să-l cuprindă așa jocul cînd aude o țurluitură de fluier. SBIERA, P. 9. – Variantă: țurluitură s. f.