opțiuni
  • info

4 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țuțul sn [At: TDRG / A și: țuțul / Pl: ~e, ~i sm / E: pvb țuțula] 1 (Reg) Țuțui2. 2 (Reg) Scrânciob pentru două persoane. 3 (Ban) Leagăn pentru copii mici, atârnat de grindă.

ȚÚȚUL, țuțule, s. n. (Regional) Scrînciob.

ȚÚȚUL, țuțule, s. n. (Reg.) Scrânciob. – Comp. sb. cucati „a legăna”.

ȚUȚ, țuțuri, s. n. (Reg.) 1. Proeminență sau excrescență cărnoasă. 2. (Adverbial; în expr.) A rămâne țuț = a rămâne uluit, mirat peste măsură. – Et. nec.

ȚUȚ, țuțuri, s. n. (Reg.) 1. Proeminență sau excrescență cărnoasă. 2. (Adverbial; în expr.) A rămâne țuț = a rămâne uluit, mirat peste măsură. – Et. nec.

țâțula v vz țuțula

țoață2 sf vz țuț

țoț sm vz țuț

țoță sf vz țuț

țuțula [At: TDRG / V: (reg) țâț~, ~li, lu~ / Pzi: țuțul / E: țuțu] 1-2 vtr (Reg) A (se) legăna. 3 vr A se da în scrânciob Si: a se balansa, (reg) a se țuțuliga. 4 vt (Ban; c. i. un copil mic) A legăna.

țuțuli v vz țuțula

ȚUȚ, țuțuri, s. n. (Regional) Proeminență cărnoasă. Ia puiul și-i arde țuțul (moțul) acela de carne în vîrf. ȘEZ. VI 84.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țuț (reg.) s. n., pl. țúțuri

țuț s. n., pl. țúțuri

țuțulá vb., ind. prez. 1 sg. țuțúl, 3 sg. țuțúlă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚUȚÚL s. v. leagăn.

țuțul s. v. LEAGĂN.

ȚUȚULÁ vb. v. legăna.

țuțula vb. v. LEGĂNA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

țuț adv. – Păcălit, tras pe sfoară. Creație expresivă, care se bazează pe ideea de „ascuțit”. Imaginea trebuie să fie aceea de bot, ca în expresia cu buzele umflate, sau a pune cioc „a înșela”. Cf. toate cuvintele cu aceeași consonanță care traduce aceeași idee de „vîrf”, țiglă, țîță, țugu, țurcă. – Der. țuță (var. Olt. țoță), s. f. (stog, claie, morman); țuțui(a), vb. ( a face vîrf, a vîrfui; refl., a se cățăra, a se cocoța); țuțui, s. n. (vîrf, pisc), cf. țugui; țuțul, s. n. (Arg., penis); țuțuian, s. m. (muntean, nume care se dă în Munt. transilvănenilor; cioban, țăran; mitocan); țuțuiancă, s. f. (transilvăneancă; un anumit dans popular); țuțuienesc, adj. (transilvan; muntean); țuțura, vb. (Trans., a se lua de ciuf, a se părui); țuțuroi (var. țuțur), s. n. (țurțur; robinet), cf. țurțur; țunțurliu, adj. (încîlcit, mîzgălit).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Țuțu, -l v. Țîță II 1.

arată toate definițiile

Intrare: Țuțul
Țuțul nume propriu
nume propriu (I3)
  • Țuțul
Intrare: țuțul
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuțul
  • țuțulul
  • țuțulu‑
plural
  • țuțule
  • țuțulele
genitiv-dativ singular
  • țuțul
  • țuțulului
plural
  • țuțule
  • țuțulelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: țuț
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuț
  • țuțul
  • țuțu‑
plural
  • țuțuri
  • țuțurile
genitiv-dativ singular
  • țuț
  • țuțului
plural
  • țuțuri
  • țuțurilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: țuțula
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țuțula
  • țuțulare
  • țuțulat
  • țuțulatu‑
  • țuțulând
  • țuțulându‑
 singular plural
  • țuțulă
  • țuțulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țuțul
 (să)
  • țuțul
  • țuțulam
  • țuțulai
  • țuțulasem
a II-a (tu)
  • țuțuli
 (să)
  • țuțuli
  • țuțulai
  • țuțulași
  • țuțulaseși
a III-a (el, ea)
  • țuțulă
 (să)
  • țuțule
  • țuțula
  • țuțulă
  • țuțulase
plural I (noi)
  • țuțulăm
 (să)
  • țuțulăm
  • țuțulam
  • țuțularăm
  • țuțulaserăm
  • țuțulasem
a II-a (voi)
  • țuțulați
 (să)
  • țuțulați
  • țuțulați
  • țuțularăți
  • țuțulaserăți
  • țuțulaseți
a III-a (ei, ele)
  • țuțulă
 (să)
  • țuțule
  • țuțulau
  • țuțulară
  • țuțulaseră
țâțula
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țuțuli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țuț regional

  • 1. Proeminență sau excrescență cărnoasă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Ia puiul și-i arde țuțul (moțul) acela de carne în vîrf. ȘEZ. VI 84.
      surse: DLRLC
  • 2. (și) adverbial expresie A rămâne țuț = a rămâne uluit, mirat peste măsură.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

țuțul

etimologie: