opțiuni
  • info

4 intrări

26 de definiții

din care

Explicative DEX

țuțul sn [At: TDRG / A și: țuțul / Pl: ~e, ~i sm / E: pvb țuțula] 1 (Reg) Țuțui2. 2 (Reg) Scrânciob pentru două persoane. 3 (Ban) Leagăn pentru copii mici, atârnat de grindă.

❍ȚUȚUL sbst. Trans. (VIC.) Leagăn (în care se leagănă copiii) [onom.; comp. srb. cucati „a legăna”].

ȚUȚUL, țuțule, s. n. (Regional) Scrînciob.

ȚUȚUL, țuțule, s. n. (Reg.) Scrînciob. – Comp. sb. cucati „a legăna”.

ȚUȚ, țuțuri, s. n. (Reg.) 1. Proeminență sau excrescență cărnoasă. 2. (Adverbial; în expr.) A rămâne țuț = a rămâne uluit, mirat peste măsură. – Et. nec.

ȚUȚ, țuțuri, s. n. (Reg.) 1. Proeminență sau excrescență cărnoasă. 2. (Adverbial; în expr.) A rămâne țuț = a rămâne uluit, mirat peste măsură. – Et. nec.

țâțula v vz țuțula

țoață2 sf vz țuț

țoț sm vz țuț

țoță sf vz țuț

țuțula [At: TDRG / V: (reg) țâț~, ~li, lu~ / Pzi: țuțul / E: țuțu] 1-2 vtr (Reg) A (se) legăna. 3 vr A se da în scrânciob Si: a se balansa, (reg) a se țuțuliga. 4 vt (Ban; c. i. un copil mic) A legăna.

țuțuli v vz țuțula

❍ȚUȚULA (-ul) vb. tr. Trans. (VIC.) (DENS.) A legăna [țuțul].

ȚUȚ, țuțuri, s. n. (Regional) Proeminență cărnoasă. Ia puiul și-i arde țuțul (moțul) acela de carne în vîrf. ȘEZ. VI 84.

Ortografice DOOM

țuț1 (fam.) adj. invar. (în: a rămâne ~)

țuț2 (reg.) s. n., pl. țuțuri

țuț (reg.) s. n., pl. țuțuri

țuț s. n., pl. țuțuri

țuțula vb., ind. prez. 1 sg. țuțul, 3 sg. țuțulă

Etimologice

țuț adv. – Păcălit, tras pe sfoară. Creație expresivă, care se bazează pe ideea de „ascuțit”. Imaginea trebuie să fie aceea de bot, ca în expresia cu buzele umflate, sau a pune cioc „a înșela”. Cf. toate cuvintele cu aceeași consonanță care traduce aceeași idee de „vîrf”, țiglă, țîță, țugu, țurcă. – Der. țuță (var. Olt. țoță), s. f. (stog, claie, morman); țuțui(a), vb. ( a face vîrf, a vîrfui; refl., a se cățăra, a se cocoța); țuțui, s. n. (vîrf, pisc), cf. țugui; țuțul, s. n. (Arg., penis); țuțuian, s. m. (muntean, nume care se dă în Munt. transilvănenilor; cioban, țăran; mitocan); țuțuiancă, s. f. (transilvăneancă; un anumit dans popular); țuțuienesc, adj. (transilvan; muntean); țuțura, vb. (Trans., a se lua de ciuf, a se părui); țuțuroi (var. țuțur), s. n. (țurțur; robinet), cf. țurțur; țunțurliu, adj. (încîlcit, mîzgălit).

Enciclopedice

Țuțu, -l v. Țîță II 1.

Argou

a lăsa țuț (pe cineva) expr. (intl.) 1. a-i fura (cuiva) totul. 2. a lăsa (pe cineva) fără un ban. 3. a înșela (pe cineva), a păcăli (pe cineva). 4. a uimi (pe cineva), a ului (pe cineva).

țuț adj. invar. bun; frumos; de calitate superioară; excelent.

Sinonime

ȚUȚUL s. v. leagăn.

țuțul s. v. LEAGĂN.

ȚUȚULA vb. v. legăna.

țuțula vb. v. LEGĂNA.

Intrare: Țuțul
Țuțul nume propriu
nume propriu (I3)
  • Țuțul
Intrare: țuțul
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuțul
  • țuțulul
  • țuțulu‑
plural
  • țuțule
  • țuțulele
genitiv-dativ singular
  • țuțul
  • țuțulului
plural
  • țuțule
  • țuțulelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: țuț
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuț
  • țuțul
  • țuțu‑
plural
  • țuțuri
  • țuțurile
genitiv-dativ singular
  • țuț
  • țuțului
plural
  • țuțuri
  • țuțurilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: țuțula
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țuțula
  • țuțulare
  • țuțulat
  • țuțulatu‑
  • țuțulând
  • țuțulându‑
 singular plural
  • țuțulă
  • țuțulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țuțul
 (să)
  • țuțul
  • țuțulam
  • țuțulai
  • țuțulasem
a II-a (tu)
  • țuțuli
 (să)
  • țuțuli
  • țuțulai
  • țuțulași
  • țuțulaseși
a III-a (el, ea)
  • țuțulă
 (să)
  • țuțule
  • țuțula
  • țuțulă
  • țuțulase
plural I (noi)
  • țuțulăm
 (să)
  • țuțulăm
  • țuțulam
  • țuțularăm
  • țuțulaserăm
  • țuțulasem
a II-a (voi)
  • țuțulați
 (să)
  • țuțulați
  • țuțulați
  • țuțularăți
  • țuțulaserăți
  • țuțulaseți
a III-a (ei, ele)
  • țuțulă
 (să)
  • țuțule
  • țuțulau
  • țuțulară
  • țuțulaseră
țâțula
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țuțuli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țuțul, țuțulesubstantiv neutru

etimologie:

țuț, țuțurisubstantiv neutru

regional
  • 1. Proeminență sau excrescență cărnoasă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ia puiul și-i arde țuțul (moțul) acela de carne în vîrf. ȘEZ. VI 84. DLRLC
  • chat_bubble (și) adverbial A rămâne țuț = a rămâne uluit, mirat peste măsură. DEX '98 DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.