opțiuni
  • info
4 intrări
21 de definiții

Explicative DEX

țuțul sn [At: TDRG / A și: țuțul / Pl: ~e, ~i sm / E: pvb țuțula] 1 (Reg) Țuțui2. 2 (Reg) Scrânciob pentru două persoane. 3 (Ban) Leagăn pentru copii mici, atârnat de grindă.

❍ȚUȚUL sbst. Trans. (VIC.) Leagăn (în care se leagănă copiii) [onom.; comp. srb. cucati „a legăna”].

ȚUȚUL, țuțule, s. n. (Regional) Scrînciob.

ȚUȚUL, țuțule, s. n. (Reg.) Scrînciob. – Comp. sb. cucati „a legăna”.

ȚUȚ, țuțuri, s. n. (Reg.) 1. Proeminență sau excrescență cărnoasă. 2. (Adverbial; în expr.) A rămâne țuț = a rămâne uluit, mirat peste măsură. – Et. nec.

ȚUȚ, țuțuri, s. n. (Reg.) 1. Proeminență sau excrescență cărnoasă. 2. (Adverbial; în expr.) A rămâne țuț = a rămâne uluit, mirat peste măsură. – Et. nec.

țâțula v vz țuțula

țuțula [At: TDRG / V: (reg) țâț~, ~li, lu~ / Pzi: țuțul / E: țuțu] 1-2 vtr (Reg) A (se) legăna. 3 vr A se da în scrânciob Si: a se balansa, (reg) a se țuțuliga. 4 vt (Ban; c. i. un copil mic) A legăna.

țuțuli v vz țuțula

❍ȚUȚULA (-ul) vb. tr. Trans. (VIC.) (DENS.) A legăna [țuțul].

ȚUȚ, țuțuri, s. n. (Regional) Proeminență cărnoasă. Ia puiul și-i arde țuțul (moțul) acela de carne în vîrf. ȘEZ. VI 84.

Ortografice DOOM

țuț2 (reg.) s. n., pl. țuțuri

țuț (reg.) s. n., pl. țuțuri

țuț s. n., pl. țuțuri

țuțula vb., ind. prez. 1 sg. țuțul, 3 sg. țuțulă

Etimologice

țuț adv. – Păcălit, tras pe sfoară. Creație expresivă, care se bazează pe ideea de „ascuțit”. Imaginea trebuie să fie aceea de bot, ca în expresia cu buzele umflate, sau a pune cioc „a înșela”. Cf. toate cuvintele cu aceeași consonanță care traduce aceeași idee de „vîrf”, țiglă, țîță, țugu, țurcă. – Der. țuță (var. Olt. țoță), s. f. (stog, claie, morman); țuțui(a), vb. ( a face vîrf, a vîrfui; refl., a se cățăra, a se cocoța); țuțui, s. n. (vîrf, pisc), cf. țugui; țuțul, s. n. (Arg., penis); țuțuian, s. m. (muntean, nume care se dă în Munt. transilvănenilor; cioban, țăran; mitocan); țuțuiancă, s. f. (transilvăneancă; un anumit dans popular); țuțuienesc, adj. (transilvan; muntean); țuțura, vb. (Trans., a se lua de ciuf, a se părui); țuțuroi (var. țuțur), s. n. (țurțur; robinet), cf. țurțur; țunțurliu, adj. (încîlcit, mîzgălit).

Enciclopedice

Țuțu, -l v. Țîță II 1.

Argou

a lăsa țuț (pe cineva) expr. (intl.) 1. a-i fura (cuiva) totul. 2. a lăsa (pe cineva) fără un ban. 3. a înșela (pe cineva), a păcăli (pe cineva). 4. a uimi (pe cineva), a ului (pe cineva).

Sinonime

ȚUȚUL s. v. leagăn.

țuțul s. v. LEAGĂN.

ȚUȚULA vb. v. legăna.

țuțula vb. v. LEGĂNA.

Intrare: Țuțul
Țuțul nume propriu
nume propriu (I3)
  • Țuțul
Intrare: țuțul
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuțul
  • țuțulul
  • țuțulu‑
plural
  • țuțule
  • țuțulele
genitiv-dativ singular
  • țuțul
  • țuțulului
plural
  • țuțule
  • țuțulelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: țuț (s.n.)
țuț1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuț
  • țuțul
  • țuțu‑
plural
  • țuțuri
  • țuțurile
genitiv-dativ singular
  • țuț
  • țuțului
plural
  • țuțuri
  • țuțurilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: țuțula
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țuțula
  • țuțulare
  • țuțulat
  • țuțulatu‑
  • țuțulând
  • țuțulându‑
 singular plural
  • țuțulă
  • țuțulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țuțul
 (să)
  • țuțul
  • țuțulam
  • țuțulai
  • țuțulasem
a II-a (tu)
  • țuțuli
 (să)
  • țuțuli
  • țuțulai
  • țuțulași
  • țuțulaseși
a III-a (el, ea)
  • țuțulă
 (să)
  • țuțule
  • țuțula
  • țuțulă
  • țuțulase
plural I (noi)
  • țuțulăm
 (să)
  • țuțulăm
  • țuțulam
  • țuțularăm
  • țuțulaserăm
  • țuțulasem
a II-a (voi)
  • țuțulați
 (să)
  • țuțulați
  • țuțulați
  • țuțularăți
  • țuțulaserăți
  • țuțulaseți
a III-a (ei, ele)
  • țuțulă
 (să)
  • țuțule
  • țuțulau
  • țuțulară
  • țuțulaseră
țâțula
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țuțuli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țuțul, țuțulesubstantiv neutru

etimologie:

țuț, țuțurisubstantiv neutru

regional
  • 1. Proeminență sau excrescență cărnoasă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ia puiul și-i arde țuțul (moțul) acela de carne în vîrf. ȘEZ. VI 84. DLRLC
  • chat_bubble (și) adverbial A rămâne țuț = a rămâne uluit, mirat peste măsură. DEX '98 DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.