8 intrări

Articole pe această temă:

44 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Țigănești pl. numele unui lac, al unei comune si mănăstiri în județul Ilfov: 1700 loc.

PAPAGÁL, papagali, s. m. 1. Nume dat mai multor păsări tropicale arboricole, cu ciocul mare și încovoiat, cu pene felurit și viu colorate, care, dresate, pot repeta sunete articulate. ◊ Expr. (Fam.) A avea papagal = a vorbi mult (și convingător), a fi bun de gură. ◊ Compus: papagal-țigănesc = stăncuță; papagal-de-brazi = forfecuță. ♦ Epitet dat unei persoane care repetă mecanic părerile sau cuvintele altuia. ♦ Fig. (Fam. și peior.) Gură (ca organ al vorbirii). 2. Clește cu dinți, folosit la lucrările de montare sau de reparare a țevilor. – Din ngr. pap(p)aghál(l)os, it. pappagallo.

ȚIGĂNÉSC, -EÁSCĂ, țigănești, adj. Care aparține țiganilor, privitor la țigani, de țigani. – Țigan + suf. -esc.

ȚIGĂNÉSC, -EÁSCĂ, țigănești, adj. Care aparține țiganilor, privitor la țigani, de țigani. – Țigan + suf. -esc.

ȚIGĂNÍ, țigănesc, vb. IV. Refl. A insista mult pentru a obține ceva; a cere ceva cu încăpățânare; p. ext. a se târgui, a se tocmi îndelung. – Din țigan.

țigănesc, ~ească [At: ANON. CAR. / Pl: ~ești / E: țigan + -esc] 1-3 a Țigan (26-28). 4 a (Îs) Mușchi ~ Preparat alimentar din mușchi de porc condimentat în vederea conservării. 5 a (Îs) Cal ~ Cal mic și sprinten. 6 a (Reg; îs) Ciorbă ~ Un fel de ciorbă făcută cu sânge de iepure. 7-8 sf (Reg; șîs Joc ~a; adesea art) (Melodie după care se execută un anumit) dans popular. 9 a (Reg; îs) Mânătărci (sau mirtăți) ~ești Nume dat unor bureți necomestibili, nedefiniți mai îndeaproape. 10 a (Trs; Ban; îs) Mere ~ești Nume dat unor varietăți de mere de toamnă, cu coajă negricioasă și cu miezul tare. 11 a (Îs) Mere albastre ~ești Nume dat unei varietăți de mere nedefinite mai îndeaproape. 12 a (Mun; îs) Prune ~ești Varietate de prune nedefinită mai îndeaproape. 13 a (Reg; îs) Pere ~ești Nume dat unei varietăți de pere nedefinite mai îndeaproape. 14 a (Îs) Struguri ~ești Struguri cu negi. 15 a (Reg; îs) Păpușoi (sau cucuruz) ~ Varietate de porumb cu boabele de culoare negrie. 16 a (Zlg; reg; îs) Melci ~ești Nume dat unei specii de gasteropode fără cochilie, cu corpul de culoare neagră, probabil limax. 17 a (Îe) A împrumuta (sau a lua) bani ~ești A face rost de bani cu orice preț. 18 a (Îe) A sta ca o pomană ~ească A nu face nimic. 19 a (Orn; Buc; îc) Pasăre-~ească Codobatură (Motacilla alba). 20 a (Orn; Trs; îae) Vrabie (Passer domesticus). 21 a (Iht; reg; îc) Pește-~Țigănuș (10) (Umbra krameri). 22 a (Zlg; reg; îac) Mormoloc. 23 sf (Mol) Numele unui joc de copii la care se folosesc arșicele.

țigăni [At: ANON. CAR. / Pzi: ~nesc / E: țigan] 1 vr A cere ceva cu insistență (ca un țigan (1)). 2 vrr A se târgui îndelung, excesiv. 3 vt (Înv; c. i. obiectul cerut sau persoana de la care se cere ceva) A cere cu insistență. 4 vr A se comporta ca un țigan (1). 5 vt (Rar; dep) A numi pe cineva țigan (1).

PAPAGÁL, papagali, s. m. 1. Nume dat mai multor păsări tropicale cățărătoare, cu ciocul mare și încovoiat, cu pene felurit și viu colorate, care, dresate, pot repeta sunete articulate. ◊ Expr. (Fam.) A avea papagal = a vorbi mult (și convingător), a fi bun de gură. ◊ Compus: papagal-țigănesc = stăncuță; papagal-de-brazi = forfecuță. ♦ Epitet dat unei persoane care repetă mecanic părerile sau cuvintele altuia. ♦ Fig. (Fam. și peior.) Gură (ca organ al vorbirii). 2. Clește cu dinți, folosit la lucrările de montare sau de reparare a țevilor. – Din ngr. pap(p)aghál(l)os, it. pappagallo.

ȚIGĂNÍ, țigănesc, vb. IV. Refl. A insista mult (și în mod dizgrațios) pentru a obține ceva; a cere ceva cu încăpățânare; p. ext. a se târgui, a se tocmi (mahalagește). – Din țigan.

PAPAGÁL, papagali, s. m. 1. Pasăre tropicală din grupa agățătoarelor, cu ciocul gros și încovoiat, cu pene felurit și viu colorate și care, dresată, imită vorba omului. Papagalul exclamă disprețuitor și gutural: – Moșneag țicnit! C. PETRESCU, Î. II 122. Povestesc ca papagalii mii de glume și povești, Fără ca să le priceapă. EMINESCU, O. 1157. Lăsînd a sa colivie, In pădure vru să vie Papagalu-a se plimba. ALEXANDRESCU, M. 289. ◊ Expr. (Familiar) A avea papagal = a fi bun de gură. ◊ Compus: papagal-țigănesc = (popular) ceucă. 2. Fig. Persoană care repetă mecanic părerile sau cuvintele altora. Credem că-i putem împărți în pesimiști sinceri și în pesimiști papagali. GHEREA, ST. CR. I 257. 3. Clește cu dinți, pentru țevi. – Variantă: papagái (ȚICHINDEAL, F. 293) s. m.

PÁSĂRE, păsări, s. f. 1. Vertebrat ovipar, cu corpul acoperit cu pene și cu membrele anterioare transformate în aripi pentru zbor. Păsări de apă albe se înalță pe vîrful catargelor. SAHIA, N. 40. Toate păsările dorm, Numai eu nu mai am somn! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 163. Nu da pasărea din mînă pentru cea de pe gard (= nu lăsa să-ți scape un lucru sigur pentru unul îndoielnic). Toată pasărea pe limba ei piere (= fiecare plătește într-un fel sau altul pentru faptele sale). ◊ Pasăre de curte v. curte. Pasăre călătoare v. călător (3). Pasăre măiastră v. măiestru. ◊ Fig. Pasăre de fier = avion. Trăim într-un veac în care... păsări de fier brăzdează văzduhul. SADOVEANU, E. 62. Lapte de pasăre v. lapte. 2. Compuse: pasăre-muscă = colibri (Trochilus palia). Ochii așteptau fără mirare să vadă apărînd și făpturi potrivite priveliștii: șerpi groși cît brațul, pasărea-muscă, o maimuță balansîndu-se în leagănul de liane. C. PETRESCU, R. DR. 214; pasărea-omătului = pasăre mică, cu pene de diferite culori, predominînd culoarea albă; trăiește în munții Carpați și rareori la șes (Montifringilla nivalis, Fringilla nivalis). Pasărea-omătului... mai cu seamă în munții Carpaților se află într-un număr foarte însemnat. MARIAN, O. I 386; pasărea-paradisului v. paradis; pasărea-cînepei = cînepar; pasărea-morții = cucuvea; pasăre-tătărască = nagîț; pasăre-țigănească = codobatură. – Pl. și: pasări (BUJOR, S. 90, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 219). – Variantă: pásere, paseri (SADOVEANU, O. II 540, GÎRLEANU, L. 42, ISPIRESCU, L. 17), s. f.

ȚIGĂNÉSC, -EÁSCĂ, țigănești, adj. De țigan, care aparține țiganilor, referitor la țigani; rudăresc.

ȚIGĂNÍ, țigănesc, vb. IV. Refl. A se tocmi mult, a se calici, a cere ceva cu insistență. Știi tu ce gîndesc și nu mă mai țigănesc. PANN, P. V. II 38.

PAPAGÁL ~i m. 1) Pasăre exotică de talie medie sau mică, cu cioc încovoiat, cu penaj divers și viu colorat, care, fiind dresată, poate reproduce fragmente din graiul omenesc. ◊ ~-țigănesc stancă mică; stăncuță. ~-de-brazi pasăre de talie mică, cu cioc scurt, încovoiat, cu penaj brun, având vârfurile cozii dispuse ca lamele unor foarfece; forfecuță. A avea ~ a fi bun de gură. 2) fig. Persoană care repetă întocmai spusele cuiva, fără să le pătrundă. 3) fam. Organ al vorbirii; gură. 4) Clește dințat folosit la montarea sau repararea țevilor. /<ngr. papaghálos, it. pappagallo

ȚIGĂNEÁSCA2 f. art. 1) Dans popular bărbătesc caracterizat prin lovituri în podele și bătăi cu palmele peste carâmbi. 2) Melodie după care se execută acest dans. /țigan + suf. ~ească

ȚIGĂNEÁSCĂ1 f. mai ales art. Limba țiganilor. /țigan + suf. ~ească

ȚIGĂNÉSC ~eáscă (~éști) Care ține de țigani; propriu țiganilor. Port ~. /țigan + suf. ~esc

A SE ȚIGĂNÍ mă ~ésc intranz. pop. 1) A cere cu insistență și într-un mod sâcâitor (provocând repulsie). 2) A se târgui prea mult (pentru un lucru minor). /Din țigan

țigănească f. 1. un fel de horă țărănească luată dela țigani; 2. varietate a jocului în arșici.

țigănesc a. ce ține de țigani: limba țigănească. V. papagal și pește. ║ adv. țigănește, ca țiganii: înjură țigănește.

țigănì v. a se tocmi într’una: cât m’am țigănit cu ei AL.

arată toate definițiile

Intrare: Țigănești
Țigănești
substantiv propriu (SPM074SP)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Țigănești
  • Țigăneștiul
plural
  • Țigăneștii
genitiv-dativ singular
  • Țigănești
  • Țigăneștiului
plural
  • Țigăneștilor
vocativ singular
plural
Intrare: albină-țigănească
albină-țigănească substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albină-țigănească
  • albina-țigănească
plural
  • albine-țigănești
  • albinele-țigănești
genitiv-dativ singular
  • albine-țigănești
  • albinei-țigănești
plural
  • albine-țigănești
  • albinelor-țigănești
vocativ singular
plural
Intrare: papagal-țigănesc
papagal-țigănesc substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • papagal-țigănesc
  • papagalul-țigănesc
plural
  • papagali-țigănești
  • papagalii-țigănești
genitiv-dativ singular
  • papagal-țigănesc
  • papagalului-țigănesc
plural
  • papagali-țigănești
  • papagalilor-țigănești
vocativ singular
plural
Intrare: pasăre-țigănească
pasăre-țigănească substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pasăre-țigănească
  • pasărea-țigănească
plural
  • păsări-țigănești
  • păsările-țigănești
genitiv-dativ singular
  • păsări-țigănești
  • păsării-țigănești
plural
  • păsări-țigănești
  • păsărilor-țigănești
vocativ singular
plural
Intrare: porumbel-țigănesc
porumbel-țigănesc substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • porumbel-țigănesc
  • porumbelul-țigănesc
plural
  • porumbei-țigănești
  • porumbeii-țigănești
genitiv-dativ singular
  • porumbel-țigănesc
  • porumbelului-țigănesc
plural
  • porumbei-țigănești
  • porumbeilor-țigănești
vocativ singular
plural
Intrare: țigănească
țigănească substantiv feminin
substantiv feminin (F86)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigănească
  • țigăneasca
plural
genitiv-dativ singular
  • țigănești
  • țigăneștii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: țigănesc
țigănesc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigănesc
  • țigănescul
  • țigănescu‑
  • țigănească
  • țigăneasca
plural
  • țigănești
  • țigăneștii
  • țigănești
  • țigăneștile
genitiv-dativ singular
  • țigănesc
  • țigănescului
  • țigănești
  • țigăneștii
plural
  • țigănești
  • țigăneștilor
  • țigănești
  • țigăneștilor
vocativ singular
plural
Intrare: țigăni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țigăni
  • țigănire
  • țigănit
  • țigănitu‑
  • țigănind
  • țigănindu‑
singular plural
  • țigănește
  • țigăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țigănesc
(să)
  • țigănesc
  • țigăneam
  • țigănii
  • țigănisem
a II-a (tu)
  • țigănești
(să)
  • țigănești
  • țigăneai
  • țigăniși
  • țigăniseși
a III-a (el, ea)
  • țigănește
(să)
  • țigănească
  • țigănea
  • țigăni
  • țigănise
plural I (noi)
  • țigănim
(să)
  • țigănim
  • țigăneam
  • țigănirăm
  • țigăniserăm
  • țigănisem
a II-a (voi)
  • țigăniți
(să)
  • țigăniți
  • țigăneați
  • țigănirăți
  • țigăniserăți
  • țigăniseți
a III-a (ei, ele)
  • țigănesc
(să)
  • țigănească
  • țigăneau
  • țigăni
  • țigăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

papagal-țigănesc

etimologie:

pasăre-țigănească

etimologie:

porumbel-țigănesc

etimologie:

țigănesc

etimologie:

  • Țigan + sufix -esc.
    surse: DEX '98 DEX '09

țigăni

  • 1. A insista mult pentru a obține ceva; a cere ceva cu încăpățânare.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Știi tu ce gîndesc și nu mă mai țigănesc. PANN, P. V. II 38.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A se târgui, a se tocmi îndelung.
      surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

  • țigan
    surse: DEX '09 DEX '98