4 definiții pentru șvaițăr


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șvaițăr, ~ă a [At: ALR SN II h 277 / V: (reg) șfa~ / Pl: ~i, ~e / E: ns cf șvaiț] (Trs; părul1 sau d. culoarea cailor) Tărcat.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘVÁIȚĂR adj. v. bălțat, pătat, pestriț, tărcat.

șvaițăr adj. v. BĂLȚAT. PĂTAT. PESTRIȚ. TĂRCAT.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șváițăr (-re), s. n. – Brînză de tipul Emmenthal. Germ. Schweitzer (Käse), cf. Borcea 214.

Intrare: șvaițăr
șvaițăr substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șvaițăr
  • șvaițărul
  • șvaițăru‑
plural
  • șvaițăre
  • șvaițărele
genitiv-dativ singular
  • șvaițăr
  • șvaițărului
plural
  • șvaițăre
  • șvaițărelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)