3 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

ȘVAB1, șvabi, s. m. Numele a două insecte din ordinul ortopterelor, care trăiesc în locuri întunecoase și se hrănesc cu resturi alimentare: a) insectă lată, moale, de culoare neagră-cafenie, care miroase urât; libarcă, gândac-de-bucătărie, gândac- negru (Blatta orientalis); b) insectă mică, de culoare galbenă-roșcată (Phyllodromia germanica). – Din ucr. švab, germ. Schwabe.

ȘVAB2, -Ă, șvabi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume generic dat coloniștilor germani, francezi, italieni, spanioli și bulgari așezați succesiv în unele regiuni din Banat și Transilvania, în sec. XVIII; persoană care face parte dintre urmașii acestor coloniști. 2. Adj. Care aparține șvabilor2 (1), privitor la șvabi2.- Din germ. Schwabe.

ȘVAB2, -Ă, șvabi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume generic dat coloniștilor germani, francezi, italieni, spanioli și bulgari așezați succesiv în unele regiuni din Banat și Transilvania, prin sec. XVIII; persoană care face parte dintre urmașii acestor coloniști. 2. Adj. Care aparține șvabilor2 (1), privitor la șvabi2. – Din germ. Schwabe.

ȘVAB1, șvabi, s. m. Numele a două insecte din ordinul ortopterelor, care trăiesc în locuri întunecoase și se hrănesc cu resturi alimentare: a) insectă lată, moale, de culoare neagră-cafenie, care miroase urât; libarcă, gândac-de-bucătărie, gândac-negru (Blatta orientalis); b) insectă mică, de culoare galbenă-roșcată (Phyllodromia germanica). – Din ucr. švab, germ. Schwabe.

ȘVAB2, -Ă, șvabi, -e, s. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație germană, stabilită prin secol al XVIII-lea în Banat și în unele regiuni din Transilvania și Bucovina.

ȘVAB1, șvabi, s. m. Numele a două specii de insecte: a) insectă lată, cu corpul moale, de culoare neagră-cafenie, care trăiește mai ales în locuri întunecoase și se hrănește cu resturi alimentare (Periplaneta orientalis); b) insectă mai mică, de culoare galbenă-roșiatică, trăind în aceleași condiții ca și insecta descrisă mai sus (Blatta germanica); tarhan. După trei săptămîni de adăstat la uși închise de făgăduieli amînate, Ion Ozun își înfățișa universul ca armată invizibilă de șvabi, libărci și gîndaci de pivniță pîndindu-l din unghere ascunse să-i dea asalt. C. PETRESCU C. V. 46.

șvab2 (persoană) adj. m., s. m., pl. șvabi; adj. f., s. f. șvábă, pl. șvábe

șvab1 (insectă) s. m., pl. șvabi

ȘVAB s., adj. 1. s., adj. suab. (Populația ~.) 2. adj. v. șvăbesc. (Dialectul ~.)

ȘVAB s. (ENTOM.) 1. v. gândac-de-bucătărie. 2. (Phyllodromia germanica) corhan, libarcă, rus, (reg.) colțan, prus, tarhan.

șvab (-bi), s. m.1. German originar din Suabia, colonizat în Trans. și Banat în sec. XVIII. – 2. Gîndac (Blatta germanica). – 3. Insectă (Periplaneta orientalis). Sl. švabinŭ „din Suabia”. – Der. șvăboiacă, s. f. (femeie originară din Suabia); șvăbesc, adj. (propriu șvabilor).

ȘVAB1 ~i m. 1) Gândac nocturn de culoare brună-roșcată, care se hrănește cu produse alimentare; gândac-de-bucătărie; libarcă. 2) Gândac nocturn de talie mare, de culoare neagră-cafenie; gândac-negru; gândac-de-casă. /<ucr. švab, germ. Schwabe

ȘVAB2 ~i m. Persoană care face parte din coloniștii germani, francezi, italieni și spanioli așezați în secolul al XVIII-lea în unele regiuni din Banat și din Transilvania. /<germ. Schwabe

șvab m. Zool. libarcă. [Nemț. SCHWABE].

Șvabi m. pl. numele românesc al Nemților din Apusul Banatului, pe câmpia Tisei. În număr de vr’o 400.000, Șvabii formează ca niște insule printre Românii bănățeni. Ei fură aduși de regii unguri din Würtemberg în sec. XVIII-lea ca coloniști agricoli.

2) Șfab m. (germ. Schwabe, German din Suabia). Iron. Neamț, Șonț. – Fem. Șfăboaĭcă Adj. Șfăbesc. Adv. Șfăbește. – P. șf îld. șv, V. șfaĭțer.

1) șfab m. (rut. švab, d. germ. schwabe). Buc. Libarcă. – P. șf îld. șv, V. șfáĭțer. V. și tarhon 1.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

șvab (insectă) s. m., pl. șvabi

șvab (persoană) s. m., adj. m., pl. șvabi; f. sg. șvábă, g.-d. art. șvábei, pl. șvábe

arată toate definițiile

Intrare: șvab (adj.)
șvab2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șvab
  • șvabul
  • șvabu‑
  • șva
  • șvaba
plural
  • șvabi
  • șvabii
  • șvabe
  • șvabele
genitiv-dativ singular
  • șvab
  • șvabului
  • șvabe
  • șvabei
plural
  • șvabi
  • șvabilor
  • șvabe
  • șvabelor
vocativ singular
plural
Intrare: șvab (insectă)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șvab
  • șvabul
  • șvabu‑
plural
  • șvabi
  • șvabii
genitiv-dativ singular
  • șvab
  • șvabului
plural
  • șvabi
  • șvabilor
vocativ singular
  • șvabule
  • șvabe
plural
  • șvabilor
Intrare: șvab (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șvab
  • șvabul
  • șvabu‑
plural
  • șvabi
  • șvabii
genitiv-dativ singular
  • șvab
  • șvabului
plural
  • șvabi
  • șvabilor
vocativ singular
  • șvabule
  • șvabe
plural
  • șvabilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șvab (adj.)

etimologie:

șvab (insectă)

  • 1. Numele a două insecte din ordinul ortopterelor, care trăiesc în locuri întunecoase și se hrănesc cu resturi alimentare:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. insectă lată, moale, de culoare neagră-cafenie, care miroase urât (Blatta orientalis).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: gândac-de-bucătărie gândac-negru libarcă
    • 1.2. insectă mică, de culoare galbenă-roșcată (Phyllodromia germanica).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: tarhan un exemplu
      exemple
      • După trei săptămîni de adăstat la uși închise de făgăduieli amînate, Ion Ozun își înfățișa universul ca armată invizibilă de șvabi, libărci și gîndaci de pivniță pîndindu-l din unghere ascunse să-i dea asalt. C. PETRESCU C. V. 46.
        surse: DLRLC

etimologie:

șvab, -ă (persoană) șvab șvabă

  • 1. admite vocativul Nume generic dat coloniștilor germani, francezi, italieni, spanioli și bulgari așezați succesiv în unele regiuni din Banat și Transilvania, în secolul XVIII; persoană care face parte dintre urmașii acestor coloniști.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie: