2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘUTÍ, șutesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A fura (1). – Din țig. șuto.

ȘUTÍ, șutesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A fura (1). – Din țig. șuto.

șuti1 vt [At: DR. VII, 165 / V: (arg) șoti / Pzi: ~tesc / E: rrm šuto (Par al lui šau-)] (Arg) A fura (1).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘUTÍ vb. v. fura, lua, sustrage.

șuti vb. v. FURA. LUA. SUSTRAGE.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

șutit, -ă, șutiți, -te adj. (d. lucruri) furat.

șuti, șutesc v. t. a fura

Intrare: șutit
șutit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șutit
  • șutitul
  • șutitu‑
  • șuti
  • șutita
plural
  • șutiți
  • șutiții
  • șutite
  • șutitele
genitiv-dativ singular
  • șutit
  • șutitului
  • șutite
  • șutitei
plural
  • șutiți
  • șutiților
  • șutite
  • șutitelor
vocativ singular
plural
Intrare: șuti
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șuti
  • șutire
  • șutit
  • șutitu‑
  • șutind
  • șutindu‑
singular plural
  • șutește
  • șutiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șutesc
(să)
  • șutesc
  • șuteam
  • șutii
  • șutisem
a II-a (tu)
  • șutești
(să)
  • șutești
  • șuteai
  • șutiși
  • șutiseși
a III-a (el, ea)
  • șutește
(să)
  • șutească
  • șutea
  • șuti
  • șutise
plural I (noi)
  • șutim
(să)
  • șutim
  • șuteam
  • șutirăm
  • șutiserăm
  • șutisem
a II-a (voi)
  • șutiți
(să)
  • șutiți
  • șuteați
  • șutirăți
  • șutiserăți
  • șutiseți
a III-a (ei, ele)
  • șutesc
(să)
  • șutească
  • șuteau
  • șuti
  • șutiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șutit

etimologie:

șuti

etimologie: